Dumneteu sa-l odihneasca in pace!

Draga Miti, iti ducem lipsa si te vom iubi mereu

Există în viaţa clipe ce nu le poţi uita,fie pentru zâmbetul pe care ţi l-au adus......fie pentru lacrimă care a curs.....nu le uiţi nici măcar dacă mai zâmbeşti de un infinit de ori.....pentru că în acea clipă ai zâmbit cu fericirea.......sufletului.........nu le uiţi nici dacă plângi de un inifinit de ori........pentru că în acea clipă ai plâns cu inima.....sunt şi există clipe de neuitat,fie triste,fie zâmbitoare......îngropate într-un întuneric adânc al sufletului,dar pentru totdeuna vii !!! Ai fost,eşti,şi vei rămâne în sufletele noastre !! Durerea e parte din viaţă ....uneori mai mult, alteori mai puţin......ea te învaţă şi te face să te simţi viu şi apoi trece , te lasă schimbat şi poate mai puternic....oricum lasă mereu un semn...amintirile ne ţin în viaţă...amintirile ne fac mai puternici...amintirile ne fac să iubim viaţa aşa cum e ea. Au trecut 6 ani , dar nu au reuşit să ne şteargă din suflet amintirea ta ! Pentru noi cei ce te iubim, timpul este o eternitate, celor care îți vor dărui o clipă de aducere aminte, sincera noastră recunostință!

Când pierdem pe cineva drag, suntem răvăşiţi. Întregul nostru Univers se răstoarnă, iar durerea este copleşitoare. Pentru că nu există durere mai mare decât despărţirea definitivă de cineva iubit. Suntem obligaţi să acceptăm că nu vom mai avea şansa să-l privim pe acel om, că nu-i vom mai putea vorbi, că nu-l vom mai putea asculta, că nu vom mai avea ocazia să îl îmbrăţişăm, să îl mângâiem, să-i cerem iertare, să-i spunem că îl iubim… Şi rămânem cu un dor mistuitor, un dor care doare, un dor fără speranţă, o senzaţie stranie de pustiu, de neputinţă, de regret... Rămânem cu întrebări fără răspuns şi avem impresia că o parte din noi s-a sfârşit deodată cu plecarea omului pe care l-am pierdut. Iar până la urmă, ne resemnăm cu gândul că niciodată nu vom mai fi compleţi, că nimeni şi nimic nu ne va putea restitui acea parte din noi pe care am pierdut-o… De fapt, realitatea este alta. Pentru că atunci când iubeşti pe cineva îl porţi în suflet. Şi mai aproape de atât nu îl poţi avea. Îţi locuieşte sufletul şi împarte cu tine tot ceea ce trăieşti: bucurii, momente de adâncă tristeţe, temeri, îndoieli, frământări… Când vrei să-i vorbești, vorbește-i sufletului tău. Când vrei să-i oferi o mângâiere, pune-ți palma în dreptul inimii... Când vrei să-i ceri iertare, roagă-ți inima să te ierte... iar răspunsul va veni negreșit cu prima bătaie a ei, cu primul oftat... Dacă iubim un om, el nu poate să moară... fiindcă va trăi atâta timp cât sufletul nostru va fi viu. "Moartea este o graniţă a vieţii, nu și a iubirii!"

Iti multumim , inca o data ne-ai dovedit azi ca si alta data ca esti linga noi , si mai ales azi linga fiul nostru ! Ai fost ingerul lui !

Fara cuvinte.

Ce neputinciosi ne simtim cand avem oameni in inima , dar nu putem sa ii strangem in brate ...

Timpul cel mult ne poate jefui de prezenta celor dragi , insa niciodata de amintirea lor !

Dumnezeu sa te odihneasca , Mitzi! Iar tu de acolo sa-i ajuti pe cei dragi ramasi aici!

Draga Miti, iti ducem dorul.....