Știi ... azi sufletul meu a întrebat de tine , m-a întrebat unde ești ... Am lăsat ochii plini de lacrimi în pământ , am privit în gol câteva secunde , apoi am șoptit : ''Nu știi , suflete...chiar nu știi unde este ..e tot in tine . dar mi-e atât de dor...''

Și tot zbor , zbor de 13 ani spre necunoscut ! Și nu în bătaia vântului , zbor pentru că m-ai învățat să-mi țin echilibru , zbor că mi-ai fost întotdeauna soare și ai știut să-mi faci cărare printre furtuni !!!Ține-mi aripile cât mai viguroase pentru a putea să-l învăț și pe puiul nostru să zboare !!! Stiu că ești mereu lângă noi !!! 13 ani fară tine, dar cu tine în gânduri ,în suflet , lângă noi și în tot !!!

Dor !!

S-a dus și-al zecilea an.....După 10 ani pot zâmbi și pot să-mi amintesc de tine și cu alte sentimente decât cu tristețe. Chiar dacă ea va rămâne mereu acolo, alături de dor, mândrie că sunt sotia ta, resemnare și o grămdă de „cum ar fi fost dacă?”. Nu mă pot abține, întotdeauna mă voi întreba cum ar fi stat lucrurile dacă n-ai fi plecat de lângă mine , de lângă noi pe 22 martie 2009. Au trecut deja 10 ani. 10 ani. 10 ani. 10 ani. Îmi tot repet încercând să-mi dau seama cum și unde au trecut. Pot să rememorez ce am trait timp de 10 ani și tot nu voi putea înțelege cum de s-au dus atât de repede. Parcă ai murit acum o lună, atât de viu e totul în mintea mea. E bine că durerea nu mai e aceeași pentru că n-aș putea să-i mai rezist !! Am trecut prin toate neștiind ce urmează să se întâmple și când nu știi la ce să te aștepți, parcă înfrunți lucrurile cu inconștiență și ca prin vis. La un an după moartea ta, am scris cu durere, cu lacrimi grele și-amare curgând din suflet și până pe bărbie. Acum, după cel de-al zecilea an… sunt senină. M-am împăcat cu moartea ta, m-am obișnuit și cu absența ta. Mi-am descoperit viața ,pe care n-am prea avut-o după ce te-ai dus. Mi-am recăpătat veselia, râsul, pofta de viață, m-am recăpătat pe mine. Nici nu mă mai supără că nu mai plâng atat de des și nici nu mai consider că te-am uitat dacă n-o fac, dacă nu mă sting de durere, cu toate că mi se chirchește stomacul când îmi apari în gând. . Dar râd, râd tare des.Cu toate astea …..Îți mulțumesc pentru toate semnele prin care mi-ai arătat că nu m-ai părăsit, pentru toate bucuriile și pentru toate momentele în care am știut că fără tine acolo sus, unele lucruri nu s-ar fi întâmplat. Și nu-ți cer nimic, deși nu de foarte puține ori am făcut-o – ai știut mereu, înainte să știu eu, de ce am nevoie – nimic frivol, nimic neimportant. Și știu că atunci când va veni momentul, vei avea din nou grijă de mine, de noi.. Așa cum ai făcut-o cand erai linga mine .Și chiar dacă mă opresc aici, mereu vei ști ce-i în sufletul meu !

S-a dus și-al zecilea an.....

S-a dus și-al zecilea an.....

:(

.

Ai atatea faramite din tine care traiesc, incat nu vei muri niciodata !!! Dar tot mi-e dor de tine

:(