Ț

„-De câte ori ţi-e dor de un suflet drag care a plecat, aprinde o lumânare. Cu un suflet nu poţi vorbi decât prin lumină. Flacăra poartă cuvintele spre cei de Sus şi tot pe firul ei coboară cuvintele lor. -De aceea aprinzi tu mereu câte o lumânare? -Da, şi pentru ei şi pentru Dumnezeu. Aşa sigur ajung rugăciunile noastre la El. Cuvântul este al omului şi numai al lui. Dacă vrei să vorbeşti cu Dumnezeu, foloseşti lumina.”

Când va răsări soarele Vom ști că Tu vrei să ne umpli de lumină Sufletele întunecate de plecarea ta, Când ne va stropi ploaia Vom ști că Tu vrei să ne răcoreşti Obrajii încinşi de lacrimile fierbinți de dor Când ne va albi ninsoarea Vom şti că Tu vrei să ne faci frumoase Sărbătorile de iarnă, Cand ne vom uita spre cer Vom sti ca de acolo de sus - NE VEGHEZI !!

Când pierdem pe cineva drag, suntem răvăşiţi. Întregul nostru Univers se răstoarnă, iar durerea este copleşitoare. Pentru că nu există durere mai mare decât despărţirea definitivă de cineva iubit. Suntem obligaţi să acceptăm că nu vom mai avea şansa să-l privim pe acel om, că nu-i vom mai putea vorbi, că nu-l vom mai putea asculta, că nu vom mai avea ocazia să îl îmbrăţişăm, să îl mângâiem, să-i cerem iertare, să-i spunem că îl iubim… Şi rămânem cu un dor mistuitor, un dor care doare, un dor fără speranţă, o senzaţie stranie de pustiu, de neputinţă, de regret... Rămânem cu întrebări fără răspuns şi avem impresia că o parte din noi s-a sfârşit deodată cu plecarea omului pe care l-am pierdut. Iar până la urmă, ne resemnăm cu gândul că niciodată nu vom mai fi compleţi, că nimeni şi nimic nu ne va putea restitui acea parte din noi pe care am pierdut-o… De fapt, realitatea este alta. Pentru că atunci când iubeşti pe cineva îl porţi în suflet. Şi mai aproape de atât nu îl poţi avea. Îţi locuieşte sufletul şi împarte cu tine tot ceea ce trăieşti: bucurii, momente de adâncă tristeţe, temeri, îndoieli, frământări… Când vrei să-i vorbești, vorbește-i sufletului tău. Când vrei să-i oferi o mângâiere, pune-ți palma în dreptul inimii... Când vrei să-i ceri iertare, roagă-ți inima să te ierte... iar răspunsul va veni negreșit cu prima bătaie a ei, cu primul oftat... Dacă iubim un om, el nu poate să moară... fiindcă va trăi atâta timp cât sufletul nostru va fi viu. "Moartea este o graniţă a vieţii, nu și a iubirii!"

"Oamenii pleacă adesea de lângă noi. Pleacă fizic sau emoțional. Se desprind uneori puțin câte puțin, alteori brutal, lăsându-ne sufletele dezgolite. Iar noi, privind cu jind în urma lor, suntem sfâșiați de durere, de dor, de neputință, de “ce-ar fi fost dacă”-uri, de orgolii peste care nu am putut sau nu am vrut să trecem, de speranțe, de “întoarce-te înapoi” și de “iartă-mă”. Și sufletul rămâne pustiu, singur, fără vlagă. Oamenii pleacă. … și oamenii rămân. Sufletul nostru se leagă pentru veșnicie de sufletul lor. Legături speciale. indestructibile. Pe multe dintre ele nu ni le putem explica, le acceptăm cu greu, le conștientizăm târziu, abia atunci când vrem să ne îndepărtăm. Și nu ne putem lipsi de ele pentru că oamenii ne devin drog. Îi alungăm și îi chemăm înapoi, plecăm și ne întoarcem din drum, îi căutăm în vise, în brațe, în inimă. Și devin una cu sufletul. Sunt motivul fiecărui zâmbet și batista fiecărei lacrimi. Sunt tot. Oamenii rămân. "

Sufletele celor plecați, așteaptă lumină! Cu siguranță cele mai multe dintre aceste suflete se scaldă în mai multă lumină decât cea a unei lumânări. Lumina de care au nevoie însă este aceea a amintirii. Speră să nu fie uitați de cei alături de care au trăit. Cât de triste îmi par cele rămase în umbră, neluminate de focul celor vii, scufundate în uitare... Flacăra lumânării scapără veselă - mulțumesc că nu m-ai uitat! NU TE VOM UITA NICIODATA !!!!

"

„-De câte ori ţi-e dor de un suflet drag care a plecat, aprinde o lumânare. Cu un suflet nu poţi vorbi decât prin lumină. Flacăra poartă cuvintele spre cei de Sus şi tot pe firul ei coboară cuvintele lor. -De aceea aprinzi tu mereu câte o lumânare? -Da, şi pentru ei şi pentru Dumnezeu. Aşa sigur ajung rugăciunile noastre la El. Cuvântul este al omului şi numai al lui. Dacă vrei să vorbeşti cu Dumnezeu, foloseşti lumina.” „Gol de timp”

O floare delicata pentru cel care a fost un om deosebit!

D.zeu sa te odihneasca MITI !