Un strop de sănătate! Atât! I-ar fi fost suficient. Sau câteva zile în plus, o lună, un an! Avea atât de multe de făcut, o mie de planuri, unele nici măcar începute, planuri despre care știa sigur că le putea duce la împlinire. Vise... Visele lui, visele altora. Dar avea nevoie de timp, sau de un strop de sănătate, avea nevoie de iubire.

Am învățat că distanța face parte dintre lucrurile care sunt relative - doi oameni care stau unul lângă altul pot fi la fel de departe ca doi oameni aflați la mii de km distanță! Apropierea se face cu sufletul. Timpul șterge doar amintirile care nu au nicio valoare. Pe cele care au contat și vor conta le păstrează intacte. În amintiri, oamenii pot rămâne la fel cum îi știai tu chiar dacă ei între timp s-au schimbat altfel decât cum sperai sau pur simplu au plecat înainte de vreme. Inima păstrează o mulțime de comori.

În zilele importante din viața noastră lipsa oamenilor care contează, a celor care fac diferența, a celor pe care îi iubim se simte mai mult ca niciodată. E golul acela nevăzut, dar palpabil. E sentimentul acela de incomplet, de singur, de neîmplinit. Fiecare om e important și te poate face să te simți extraordinar, dar niciunul nu se va potrivi în locul celui care nu este lângă tine atunci, atunci când ar trebui să fie. Sărbătorile sunt un moment minunat, așteptat un an întreg, iar absența cuiva în această perioadă e mai mare ca oricând indiferent câți alți oameni dragi ai în jurul tău, indiferent dacă zâmbești și te simți bine. Golul e acolo. Nevăzut, dar palpabil.

.

Un alt craciun fara tine ,fizic , dar un alt craciun cu tine in gand, in inimile noastre !

mi-e dor de tine....

" Cei ce i-am iubit si pe care i-am pierdut nu mai sunt unde au fost.... dar sunt oriunde noi suntem !!!!! "

Prin aceasta lumina iti transmitem recunostinta noastra pentru tot ceea ce ai fost si facut pentru noi. Camelia&Ionut;

Nu de puține ori am ales calea cea mai simplă, aceea de a ocoli pe drumuri întortocheate și închipuite adevăruri servite la rece. Mi-a fost deseori teamă să înfrunt realitatea, aplicând bandaj peste bandaj până când, sătulă să stea la coadă, realitatea mi-a smuls bandajele cu tot cu piele, cu tot cu suflet. Și n-am uitat. N-am uitat nici până acum toate acele bandaje smulse fără ezitare. Pentru că de fapt, nu există uitare. Nu pentru oamenii care îți lasă semne în suflet. Pe ele nu le uiți, nu le uiți niciodată. Durerea trece cu timpul, dar amintirea celor care au lăsat urme nu.Amintirile sunt o viata ! Căci noi nu uităm. Timpul uită. Noi nu.Noi nu uitam ca astazi ti-am fi spus „ La multi ani “ , te-am fi imbratisat cu drag , o facem in gand si ne rugam ca de acolo de sus sa ne mangai sufletele si sa ne alini dorul !

Uneori oamenii se întâlnesc. Aparent întâmplător. Aparent la timp. Aparent, toate sunt minunate. Uneori, oamenii se pierd. Aparent pentru totdeauna. Aparent din vina unuia. Aparent din vina altuia. Adevărul însă este că nu e vina nimănui şi nimic nu e aparent. Nimic întâmplător. Undeva, cândva, în Univers două bobiţe de praf de stele s-au întâlnit şi s-au iubit. S-au alergat peste tot cerul, prin toţi îngerii şi şi-au promis să nu se uite. Şi nu s-au uitat. Inimile lor îşi vorbeau în tăcere. Într-o zi, tăcerea s-a spart. Într-o zi, viaţa i-a recules pe fiecare. Pe unul de peste mări şi ţări. Pe celălalt dintre cioburi de suflet. Şi...noi ştim cât de greu este să fim departe unul de altul, dar ştim că doar prin credinţă, iubire şi luptă putem ajunge la ceea ce avem. Uneori oamenii se întâlnesc. Uneori, oamenii îşi rămân. Uneori oamenii chiar se iubesc. Uneori iubirea chiar e îndrăgostită. Uneori oamenii trăiesc viaţa şi viaţa îi iubeşte. Aparent întâmplător. Aparent la timp. În realitate însă, totul este o poveste scrisă undeva în timp, departe, departe, pe vremea când sufletele ştiau să se nască frumos unul altuia pentru a-şi rămâne eternităţi."