Cine poate crede ,cine stie mai bine decat noi ...cum au trect cei doi ani de cand Silviu drag a plecat ? Totul s-a oprit la acea zi atat de trista ...nimic nu s-a mai intamplat in viata noastra ...doar lacrimi,durere ,suspine ...rugaciuni,lumanari aprinse si flori ! Atat de putin...Te intreb pe TINE DOAMNE :Silviu e langa tine,l-ai primit,e linistit .si-a gasit locul acolo printre ingeri ?Astept de atata vreme un raspuns,un semn,vreau sa stiu cum e ACOLO...sunt MAMA LUI,am rabdare si TE rog da-mi un raspuns...un semn ! Mi-e atat de dor de el,..unde sa-l caut...il vreau acasa ,AICI... langa fratele si sora lui ...sa-l strangem in brate !

Copil frumos si bun:(

SILVIU ...nu te-am uitat.....stiu cu adevarat ca in 5 iunie ai plecat, pe drumul fara intoarcere, lasand multa durere celor pe care tu cu drag i-ai iubit .of CAT DE BINE O INTELEG, PE a ta mama indurerata , asa cum sunt si eu de cand am pierdut a mea fata, geamana ca si tine.....asa ca pe a ta mama o stiu bine....din pacate durerea ne este grea....mie si la mama ta, iar pe tine SILVIU si pe ADI nu va putem UITA.

...Cu tot respectul pentru tine, Silviu!......TU cu siguranta vei intelege...ce vreau sa spun....!!!!

"Amintirea îmi atingea vârful plâns al genelor (du-te...îi cer eu plângând). Mă durea furtuna din mine. E oare chiar atât de târziu (sau poate doar teama de reîntoarcere...). Umbrele dorului din ochii mei...erau prea adânci. De ce mă trimiţi? (întrebă amintirea atingându-mă din nou). Cât aş fi vrut să nu întrebe... Pentru că mă dori! ( mă durea cu adevărat fiecare val din trecut care bătea la uşă)... Pentru că îmi cutremuri toată liniştea din mine şi...mă dori! Am să plec atunci pentru că e prea târziu..., mult prea târziu pentru noi... Speram doar să mă laşi să te-ating cu un fir de nisip... Am luat nisipul în palmă...plâng... Până şi pentru un fir de nisip e mult prea târziu... "Cu tristete copil frumos si bun:(

"E noapte..! M-am trezit departe de stele...in locul unde somnul mijea doar intins pe o parte, iar seara se impiedica in lumini imprastiate de felinare. Din cand in cand se mai auzea cate o masina, iar peretii camerei se inundau de lumini grabite. M-am ridicat...Parea ca mai ramase una jucausa si...vroiam sa o prind. Am simtit atunci in mintea mea un zambet..., un zambet care ma sacaia si ma bucura... Am intrebat incet sa nu trezesc umbrele si linistea ce se asternuse in camera: - De ce zambesti? - De ce nu? De ce nu dormi? - Nu stiu, nu ma intreba... Ca sa exist departe de temeri...sau poate ca sa te ating...De ce intrebi? - Nu stiu, nu intreba Gandul...el doar exista...iti inund temerile, incerc sa te smulg din calea pasilor tai spre...De ce plangi? - De ce sa nu plang? Te dor lacrimile mele? Stiam ca Gandul nu intreaba...Nu plang...fac ocoale..., cercuri de lacrimi in jurul lacrimilor...ma invart dupa suflet...mi-e teama sa nu uit calea."oFFF Doamne copil frumos si bun :((

Off Silviu..2 ani deja?.....cum au trecut?....nu te voi uita niciodata dragule! Dormi in pace!

Off Silviu..2 ani deja?.....cum au trecut?....nu te voi uita niciodata dragule! Dormi in pace!

:((

Sa te odihnesti in pace , copil bun .