pe coridorul gîndului e desenată o umbră umbra mea din copilărie rîde în cascade ca un clopot răsturnat pe care se învîrt halucinant lucruri josnice şi dispreţuite viclenii par strălucitori dar sufletul lor e mai murdar decît noroiul slinos sau otrava ce poartă moartea. Au vîndut iarba de la mine pina la tine florile cu marginile n zori pădurile de tei in răsăritul tălpilor noastre aripile calde peste innoptarea ta lumina la rugăciune ochii orbilor strînşi pe cer mîinile care framîntă lutul. mută îmi strîng haina scumpă a răbdării sufletul zbîrcit pămîntul crăpat al inimii plec spre calul meu de lemn.

Cris, imi este tare dor de tine! Sper sa fii bine acolo unde esti .. te iuby!

mă învelesc în copilărie creioanele cu mină hb îşi fac loc pe guma în două culori caietele îmbrăcate în hîrtie mi le-a liniat mama şi-a încruntat sprîncenele săraca nu mai vede bine pe dormeză visez ... cerul e turtă dulce copiii muşcă li se încreţesc feţele de plăcere negustorii de îngheţată se întrec cu cei care au vată pe băţ castanele sunt fierbinţi şi bune. asemenea vis nu am mai avut doar iarna -mami,mami ninge cu găini.

cărțile mele frumos încolonate lasă durerea să le macine coperțile și praful singurătății să le-ncărunteasca sunt prea bolnave că să mai mărșăluiască către secția de reanimare, acolo unde literele se usucă și cad cărțile mele se zbat printre amintiri acolo unde arborii dau în frunză Hansel își scrie poteca de litere departe de fluturi și culori de sânziene-ofilite degetele tale încă mai zăbovesc printre pagini frământând liniștea, înainte de a pleca ducându-le în suflet tată nopțile își urmează numărul la strungă trecând prin vămi nori călători să așeze printre pagini semnele ploilor tale G.M.

iarna se ascunde în blana eschimoşilor sau în streaşina unei case unde am scris un nume deşi toate erau ale tale.

soarele cu-a lui plimbare deschide poarta cerului îngerii din înalt coboară ploaie şi aleargă hai-hui doar o formă de lumina, în somn zîmbeşte ferice se aşază în colţul ferestrei din dreapta strînge aripile îşi potriveşte tunica scurtă din funigei,petale şi bătută cu rouă în picioare poartă sandale romane din argint pe cap tichia din lalele şi lăcrămioare e aşezată ştrengăreşte şi în visu-i pare să-mi spună: -ajută-mă să-mi curăţ sufletul cu iubire şi să ajung acolo unde porţile grele sunt închise în ţîţîni de aur.G.M.

resturile sufletului scârţâie precum zăpada geruită în peretele inimii montez o bucată de plastic roz în rama sertarului defect din când în când vântul rece o umflă ca o velă iarna se instalează în costum şi cravată firavă atârnă ca pe un umeraş apare din noaptea ridată cu suvite incilcite lovindu-mi obrajii se aşează pe banca verde scorojită din mine G.M.

în cartierul meu pe străzile din piatră cubică un geamgiu îşi duce trupul din sticlă tanti lulu şi nenea nae aşteaptă pensia eu mănînc roşcove . casele îşi pun rochii lungi pantaloni bufanţi pantofi brodaţi unele rîd în hohote altele se încruntă ferestrele au dioptrii mari îşi închid obloanele cele bătrîne nu se tem de moarte ci de venirea ei îşi dau cu cremă peste zidurile crăpate de vreme. îngerii trag draperia din castane înşirate. G.M.

...multa lumina si caldura...te pup CRIS!

Dumnezeu sa te ocroteasca si sa le dea putere parintilor tai! Am postat un videoclip pe pagina ta de facebook astazi, este despre o poveste de prietenie, despre o relatie care continua dincolo de limite. Tu ai avut cate o poveste speciala cu fiecare din prietenele tale! Tu ai reusit sa ne unesti pe toate printr-o prietenie sincera. Te-am visat...eram la munte. Ma gandesc mereu la tine!