din biblioteca cerului cărţile se scutură peste lume se deschid şi închid evantai deasupra locuinţei celui mai înalt gînd. literele cad pe străzi noaptea le înghesuie sub pietrele caselor adormite fără să le sugrume. unele sunt luate de păsări rare le aşază pe frunze păzite de poarta viselor ochii ei nu se închid niciodată chiar de lacrimile trag pleoapele în jos sunt aplecate peste mormîntul proaspăt al rătăcirii ştiinţei.

PENTRU TOT CE INSEMNI PENTRU MINE..MINUNEA MEA !TOTUL!

rădăcinile pămîntului s-au înnodat era să sugrume furnicile cîrtiţele au murit înăbuşite . în mărăcini stau cuibărite aripi rupte din cimitir trandafirii ridică ochii pe morminte. ploaia îşi rumegă necazul amar pe urzeala acoperişurilor. G.M. CU TRISTETE TE IMBRATISEZ CAMI

TE VISEZ IN FIECARE NOAPTE !!! TE IUBESC MAI PRESUS DE VIATA !!!

luna adunata cu grebla inca mai respira o lipesc in podul cerului floare rece o dor incheieturile picioarele pasesc elastic un pui de inger cu aripile lui o unge cu mir ca o iertare. patrarul ii ghiceste-n palma drumul e nesigur si linile se incruciseaza are o cumpana se sprijina-n baston cu degetele lungi si reci unghii sidefate ies dim parul plin de stele adoarme in buzunarul sfint.

fluturi de piatra infloresc in bratele noptii.

fluturi de piatra infloresc in bratele noptii.

luna urca pe fisii de argint in graba spre cer naluca soarelui in asfintit oprita pe cocoasa pamintului

cu gindul la voi si la copilul vostru luminos. in fiecare an, in aceasta zi, traim vom trai, iar si iar, sfirsitul.

reinventeaza-ma in tine cu sufletul tau curat care infloreste in pamintul din inima mea lacrima umple golul gindul rana picura mir. ma ascund in tine sa nu fiu singura cu forma sufletului tau imi invelesc pacatele lasindu-mi doar griu incoltit adus de dincolo de ape sfarim dramul de ura in mojar sa nu se transforme ocean. cu drag G.M.