Lacrimi multe fara de sfarsit....tristete....neputinta ,un DOR mare si o NEPUTINTA imensa ,suflet drag ! Lumina si iubire pentru rine,Carmina!Silvia mama lui Silviu.

Pentru tine, ingeras !

enigma vieții poate să devină mai puțin palidă cînd nu e înțepată de mărăcini florile râului le ard în crematoriu iar urna o arunc în abis. crengi înfrunzite de dor purtate de mîini spălate cu apa sfințită îmi lucrează sufletul dezlegindu-mi ființa. visul coboară între două gînduri o iubire măcinată de orgolii și ceață în noaptea din mine este cheia unei biserici vitraliile stinse m-așteaptă. cade o lacrimă pe umbră ta ajunsă prea tîrziu.

cerul încearcă să deschidă ochii un cuțit i se învârte-n cap s-ar ridica din boală, toate cele îl dor aerul umblă bezmetic printre blocuri cenușii privind cu dispreț casele rătăcite... nimic nu mai e ca înainte rădăcinile-s moarte, doar pietre și fum iar ciulinii se-înfig în carne noaptea tremură în urma paznicului îi aprinde un felinar și i-l întinde să-l fumeze vălătuci groși de-ntuneric se lipesc de nările fremătând privirile coboară-n vârful bocancilor stâlciți încercând să curețe pulberi de stele și aripi de fluturi iar noi, lipiți de tălpile lui, străbatem lumea ....

atunci cind pleci da-mi piinea ta are formele sufletului meu imi acopera greselile topindu-le in aburul dulce ca laptele de mama ramin in camasa de matase alunecind pe aripa albastra in par norii impletesc stele si spice cununa de griu fara chipul tau in coltul de rasarit al bobului neincoltit.

atunci cind pleci da-mi piinea ta are formele sufletului meu imi acopera greselile topindu-le in aburul dulce ca laptele de mama ramin in camasa de matase alunecind pe aripa albastra in par norii impletesc stele si spice cununa de griu fara chipul tau in coltul de rasarit al bobului neincoltit.

aer rece stele îngheţate ursuză luna apare amară oraşul tăcut care îşi plimbă străzile braţ la braţ în acelaşi loc draperii de fum se dau în lături ca aripile ce ridica lumea deasupra cuiburilor zburătoarelor. undeva valurile imense se lovesc în marea zăvorîtă cu toate vînturile aspre-n ea aburi albicioşi norii căzuţi încercînd să se ridice inutil. pomi şi case topindu-se în pînza destrămată a zorilor zeci de ferestre mişcătoare aşteptînd griul zilei

....MULTE FLORI PENTRU TINE CRIS...

,,,multa lumina si caldura !,,,

ai vazut vreo furnica plingind? un fluture suspinind? nici ploaia nu plinge totdeauna la fel isi sterge ochii cu o esarfa fina se prelinge printre sprincenele-ncruntate ale soarelui citeodata scoate un cearceaf ce nu-i deajuns sa stavileasca lacrimile unei vaduve neconsolate alteori prosoape colorate se chinuiesc sa puna dop potopului ce cade din samovare ciuruite.