Noapte buna floricica rara! Sa ai un somn linistit alaturi de mami tau... te iuby!

...DRAGOSTE!...am ajuns de la TINE...au trecut atat de multe sufletele astazi.....Mela, Nana, Oma, mama lui Florin...si...Costi...desi nu m-am intalnit cu ei...EU STIU !!!!.....pe ceilalti nu mai stiu.....cred ca si Diana (Scumpica)......ai primit multe flori, candelute, lumanarele si IUBIRE!!!.. acum seara abia ne-am desprins de la Locsorul TAU.....ti-am lasat MULTA, MULTA LUMINA!!!..si Sufletul Nostru!!!

Ma uit de ceva vreme la acest crin alb si de fapt e un crin deschis si un bobocel, traind impreuna atat cat va trai fiecare. In mersul normal al lucrurilor, vine vremea ca floarea sa se ofileasca si bobocelul sa se deschida si sa sis urmeze cursul lui, dar cateodata se intampla si altfel... De ce ? Nu este raspuns, decat ca soarta nu e intotdeauna dreapta. Ma doare cata suferinta se citeste in fiecare rand scris aici de Cami, nimeni nu stie cum isi duc suferinta cei doi prieteni ai nostii, iar noi ceilalti privim neputinciosi. Imi vine sa strig, dar ce cuvinte v-ar putea alina? Va imbratisam cu drag,

"luna plânge-n geam tresărind speriată de scârţâitul nopţii şi de umbra paşilor ce se opresc pe trepte deschid uşa şi-ntreb mogâldeaţa ce-aşteaptă resemnată a cui eşti tu spaimă? nu ştiu, că m-am rătăcit şi noaptea-i lungă, şi doare de ce? pentru că cineva se zbuciumă şi-aşteaptă să mă strângă la piept ascunzându-şi faţa în căuşul neputinţelorte iau în braţe, dar vezi tu toate-ncăperile inimii sunt goale si se umplu cu tinei mai trag încă-o spaimă uite! ia paltonul, ia şi bocancii, ia şi ceva de mâncare şi vino pe poarta vieţii mele că eu te aştept dar eu cred că mai bine o spaimă, decât o nenorocire ce vine şi-ţi sfarmă viaţa hai,vino şi-nchid uşa, laş, ţinându-mi sufletul iar ea se-ntoarce-ncet, o aud prin uşă, şi pleacă murmurându-mi amărăciunea ştiam c-aşa o să fie, ştiam c-o nu o să mă alunge, dar ce pot să fac? şi noaptea se strânge ghem, apăsându-mi…inima… "Cu drag!

culoarea ceții nu seamănă cu aburul nici cu oasele luminii e confuză doar plutește trist peste valurile ascuțite din apa bătrînă și racoroasă precum camforul întunecată sub licheni. adorm în destin palidă floare ploaia nu are cruțare nici vîntul îmi smulge petală cu petală le așează în fiecare celulă în imensul fagure din piatră. CU DRAG G.M.

G.M. CU DRAG! văd luna pupilă într-un ochi de sticlă sfărîmat între două valuri sărat vîntul suflă mănușile și ciorapii de mătase cu dunga ce rămîne mereu mijloc și cerul unei doamne care dă drumul din mîinile reci așteptărilor....

pe acest colț de primăvară se lasă umbra ta, devreme și vine-n fiecare seară, să mă alinte, sa ma mingiie. în frumoasa desmierdare, alină mâna-ți dulce, ca o romanță-n depărtare ce stă pe fruntea mea să culce. mă uit cum primăvara vine și cum se sfarâmă-n amurg și picură din cer rubine, plound cu stele peste burg. va curge clară ca o apă spre-mpărățiile divine, doar prezentul ce se imbratiseaza crud cu mine, tu ai plecat intr-o plimbare, trec prin fioruri reci ace de gheata și amintirea nu mă lasă și cât îmi e dor…dor din dor cu drag....

....a sosit anotimpul care iti placea asa de mult......MINUNEA MEA!...este deja al doilea pe care il traiesc fara TINE!!!!....este IREAL!!

E anotimpul celor mai frumoase si gingase flori ...Carmina ,dar din gradina noastra lipsesti TU...Silviu...Adi...Daria...iar noi nu simtim aceste minunatii care o data ne inconjurau,am ramas tristi,fara zambet,nu mai vedem culori pentru ca ochii nostri sunt plini de tristete,lacrimi...pentru VOI ! Silvia mama lui Silviu.

SOMNIC USOR,CRIS..SOMNIC USOR,MAMI LUI CRIS..VA IMBRATISEZ DIN SUFLET!