Un buchet de imbratisari si zambete,pt tine,Cris!

In Venetia, noaptea, toata lumea are aripi. Laguna isi instraineaza apele si uscatul isi arata zimtii din sase-n sase ore. In Venetia nu este carnaval niciodata, doar gesturi, - cand prea umile, cand prea grandioase...gesturile oamenilor cu masti brazdate de gondole. In Venetia, noaptea, se-aprind lumini verzi si albe. Ai voie sa-nchizi ochii sub o masca "nas lung" in forma de plisc si sa te-nchipui pe vremea domnitelor. In Venetia, flacarile se jongleaza in cerc, stelele se aseaza in cerc si copiii sunt nascuti din alge. Cetatea dintre ape tremura sub ceru-i sarat, dogii isi rumega Republica precum nisipul din clepsidre... Oamenii, luati laolalta sau unul cate unul, sunt poeme, blesteme si semne; privirea lor e flux si reflux. Daca te duci acolo, numai sa faci poze si sa mananci "fritole"... sau sa te balansezi intr-o gondola ...atunci esti un turist printre mii de turisti. ...dar daca te duci sa vezi cu ochiul dinlauntru si sa simti culorile, sarea uscata de pe ziduri, trepidatia apei sub talpi, rictusul de sub masti, mazga uscatului, sclipirea Adriaticii patrunsa-n seva citadina...devii muritor de ne-rand, negutator venetian, semanator de zodii. Orasul e liber de prejudecati, eliberat de spectrul Inchizitiei...Evul Mediu a fost trait de sclavii propriilor convingeri. Noaptea, orasul e verde-alb, are gust de sare si iod, oamenii sunt vii ca si mastile de pe fata lor... Il Ponte del Paradiso se arcuieste peste iadul lumii. Ingerul Zburator eram eu, erati voi si toata planeta cu bune si rele,, cu uscat si mare, cu bici si mangaiere. Venetia e un Teatru prin excelenta, fiecare isi scrie piesa si-o joaca dupa cum se pricepe si simte. Cartile umanitatii se revarsa-n piata, coloanele citesc printre pasi; Eu...doar am pus cateva vorbe, restul sa povesteasca cei care au vazut-o,eu doar mi-o imaginez si mai ales iarna....cu drag.

acum ştiu că a fost dragoste ziua când ai plecat părea crudă dar şi-a lăsat botinele la uşa lumii să nu strivească firele de iarbă ce-mi încolţiseră între gânduri au chemat din pribegie toate zilele mele se opinteau aducând în cufere grele amintirile aranjate frumos încă de la naştere vedeam ca prin sticlă cum umbra de sub tavan aluneca prin crăpături acoperea pietrele din temelie să nu audă gemetele casei mi se părea încă vie clipa când ne-am strâns mâinile la poartă simţeam cum pleacă din mine durerea si cum plingea fiecare caramida si geam deodată se făcuse primavara în copacul din curte printre crengi cuiburile părăsite păreau inimi ce ma asteapta in fiecare zi pe mine si pasarile calatoare... Cu drag.

CRIS,SA AI UN SOMNIC LINISTIT LANGA MAMI TAU..VA IMBRATISEZ SI VA IUBESC!

Cris, draga mea.... s-au ntamplat atatea lucruri si nu am putut sa ajung la tine. Iarta-ma te rog! Acum sunt tare racita , dar imediat cum ma fac bine o sa trec pe la tine. Te iuby prietena minunata ... Te port mereu in gand...

şi maşinile mor nu-i aşa mami întrebam întotdeauna printre lacrimi când treceam prin faţa cimitirului vechi.. la zece ani a văzut la un centru remat cum se dezmembrau maşinile stricate cu închizători nichelate la casat am cerut suvenir oglinda şoferului a aşezat-o în camera sa pe un raft păpuşile au privegheat-o trei nopţi aşa făcuseră în iarna trecută cu vecinul din colţul străzii o săptămână ne-a vorbit mai mult prin semne nu putea să uite zilele când se ascundea printre scaunele roase ale fordului vechi ne ocolea şi ne privea cu ochi acuzatori aşa privesc lucrurile din jur în mine acum îmi spuneam nu văd decât un cimitir pentru vechituri aşa cum eram în noaptea aceea de pomină şi asta mă amuza dar tu credeai că tremur de gelozie mi-am spus că nu există dragoste ci doar pretexte pentru a cupla semnalul de avarie o aură împrejurul nostru cu semnul interzis mi-ai fredonat cu tâlc un cântec vechi m-am prefăcut că n-am înţeles dansând îmbrăţişate până în zori mi s-au stricat pantofii de lac ţie ţi s-au lipit tocurile pe ringul de dans apoi ne-am topit două lumânări picuram prin pardoseala de marmură în abis...

Da-mi mana si taci... Eu am sa vorbesc, sa-mi eliberez viscolul din piept. Am acasa un cactus si i-am infipt un stegulet in varf si mai am o soba batrana hranita cu lemn de fagi ciobiti de furtuni. Taci si-asculta cum ploua... E primavara si plua cu papadii. Nu e frig, e primavara. Daca tragi adanc aer in piept, o sa simti gustul ierbii care va sa vina. Daca ridici privirea, o sa vezi cocorii in sirag. Te uita cum plua, cocorii... E primavara. Nu privi uscaturile ci doar florile proaspete, nici zidurile patate de umezeala, nici trecatorii grabiti intru vremelnicie - astea nu-s adevarate. Am sa te duc intr-o casa alba, inconjurata de mesteceni si o sa tocmim un batran sa ne cante din balalaica. Cu drag.

Cind sufletul are speranta Gura are grai. Cind candela se aprinde, Ingerii ne stau de veghe. Cind focul mocneste in vatra Trupul se scalda la dogoarea taciunilor. Cind poarta se deschide Gindurile izvoresc navalnic. Cind mama isi leagana pruncul Ochiul ii vegheaza somnul. Cind izvoarele curg Imprastie lacrimile pamintului. Cu drag.G.M.

...DRAGOSTE.....ne pregatim sa venim la TINE......TE IUBIM ASA DE MULT!...MINUNEA NOASTRA!

NOAPTE BUNA,INGERUL IUBIRII..NOAPTE BUNA,MAMI LUI CRIS..VA IUBY!