"vreme de iarnă - mă fulguieşti încet viaţă, iar eu zâmbind nu mă vreau mare stau în spatele ferestrei tale şi cu ochii mari îmi reamintesc copilăria e...albă asemeni unui bulgăre de zăpadă topit între clipe doar roua ochilor ne mai păstrează din când în când nu! copii nu au voie să moară! nici noi lor înveşmântaţi doar în oameni mari mergem mai departe azi...vreau să mă dezbrac în copil gol, alb, desculţ cu aripi de nea şi vreau să zâmbesc un zâmbet mare, larg fără regerete cum doar copii îl au! " Cu drag G,

"aM ţipat din nou tăcerile mele le-am auzit da... le-am auzit încleştate în mine ca într-o menghină imposibilă au reuşit să se rupă - cu tot cu mine mă răscoleau cu unghii de mamă... râcâind cu bocet "pământul" facerii mă întindeau peste prea mult cer (azi însă, Dumnezeu nu e în Cer pentru mine!!!) sub ea toate lacrimile până în sânge apoi, sufletul mi l-au arcuit ca un dangăt de clopot spart chemându-mi PRIETENII dar şi aşa împărţită în mii de resemnări peste gânduri neterminate m-am auzit: - mi-e dor de tine... - MI-E DOR DE TINEEEE!!! şi m-am auzit până mi-a încremenit timpul în ceea ce ai fi putut să-mi fii acum, toate tăcerile îmi tac din nou Dumnezeu mi-e iarăşi în Cer, iar TU îmi eşti aici...crescut adânc în carne... înger! copilul meu înger! "Cu drag G.

"nu, nu mai am nevoie sa ma arati in ochii tai cu degetul sufletului zambind ironic daca in ochii mei vezi lacrimi uneori invatam sa plang in privirea ta am existat mereu ca intr-o oglinda conturata frumos asemeni unei papusi de portelan imbracata in haine de printesa. imi erau mainile agatate in sfori. "acum ridici mana dreapta - zambeste te rog - lacrimile te fac uscata" eram o straina o straina care traia departe - pierduta in visele altcuiva care nu ma desena in alb-negru sa nu imi vada imperfectiunea ma privea doar iar eu eram eu - sunt eu fara sa-mi doresc sa fiu altcineva in oglinda capruie a diminetilor mele " Cu drag G.

Multe ganduri bune...

...ploua chiar daca e primavara,pamantul e plin de flori..pentru tine Carmina un drum de lumina sfanta si calda ...pentru sufletul tau de inger..de la o mama la fel de trista ca a TA...care a pierdut un inger.. o mama .care nu si-a gasit inca drumul...Silvia mama lui Silviu drag.

....am ajuns acasa de la "piticutii mei".....il astept pe Tati...si venim la TINE....MINUNEA NOASTRA!.....aseara ii spune-am lui Tati Tau..." Sunt 99 de oameni care au "sarit"....sa ne ajute .....acum cand am ajuns...am primit si cel al 100-lea ajutor....ajutor pentru unul sau mai multi ( cati vom putea) copii...prin asociatia " CRISTIANA-CARMINA-MITU"...pana acum, ne-am descurcat singuri....dar acum...avem 100 de OAMENI...langa NOI....suntem foarte , foarte impresionati, emotionati....nu gasesc cuvantul potrivit.....Prietenii TAI, Prietenii Nostri, Prietenii...Prietenilor TAI si ai NOSTRI!!!!.....a fost primul semn al nostru...si iata ca 100 de OAMENI...doresc sa ajute...in numele TAU...si stiu ca vor mai fi.....STIU!....TU!....DRAGOSTE!.....ai sadit AICI...inainte de a PLECA!...asa cum am scris pe cartea TA de vizita ( nu am scris intamplator): IUBIRE / PRIETENIE/ AJUTOR/ INTELEGERE/ COMPASIUNE/ SPERANTA !....ESTE CEEA CE TU AI LASAT IN URMA TA!!!!..MINUNEA MEA!

"De multe ori aştern şi plâng patul unde ieri erai şi unde cu atâta sârg un puiut stringeai Flori şi cânt peste pârjol şi dune de mătasă dănd iubirii un ocol... Şi când al iernii frig din zori sub cerul plin de stele va ninge dor şi iarăşi dor pe dorurile mele... ...frumoase gânduri îmi-aşterni şi gratulări sfioase în gerul aprigelor ierni... vor fi tot călduroase! ... mulţam fain, îţi recunosc şi nopţi şi linişte deplină O noapte îţi doresc o noapte liniştită să dormi în patul unde crezi... că eşti mereu iubită. Aş vrea să fim împreună, să fim doar NOI DOUA în noapţi cu lună plină doar noi cu noi, Clipa revederii e o gară cu suspine unde trenul dragostei soseşte peronul lasă locul la oricine E mare speranţa ce duce în zbor o inimă frîntă, legată la întâlnirea viselor ... mereu purtată Chinul iubirii e o artă ce-şi merită paharul plin... depinde doar de soartă de-i dulce sau... pelin! " Cu drag G.

"Orice lucru neîncăput în cuvânt E un lucru câştigat Deunăzi am uitat cum să –i zic unei pietre Ea a rămas lângă mine fiind şi după ce-am trecut, ca un zid, ca o lovitură, ca un neînceput… Am o mulţime de arbori , de păsări, de zei Fără de nume, toţi ai mei Drept care rogu-te pe tine, oricine, Taci în pietrele drumului în arborii, în păsările şi-n zeii mei Taci în copilul născut deodată cu mine Fără straie, Fără nume, Făr’ de rău ori de bine Orice lucru neîncăput în cuvânt E un lucru câştigat"

"în urma mea am lăsat un înger deşi parfumul lui va fi rămas pe-o ramă oarbă aninându-şi ochii căzuţi din rugăciune în urma mea nu am lăsat DURERE deşi amare ierburi îmi fumegă în trup şi din a dulce AMINTIRII în urma mea nu am lăsat vreun zâmbet deşi o lacrimă l-a povestit cum din durere eu ciopli-voi crucea pe care zâmbetul mi-am răstignit în urma mea , doar pasul mi-am lăsat, întoarcerea în dulcea neplecare, lumina să-mi destrame al ochiului nesaţ şi să-l ivească iară în oarba-mi depărtare" Cu drag G.

"Când cercuri pierdute aleargă din sferic Să-şi caute raza prin iarba de mai, Când ochiul Privirii îi caută ziua În zori de întuneric,prin cerul febril, Mă cheamă acasă... Pregăteşte-mi veşmântul Cel de stele Dansat printre ceţuri, Mă cheamă acasă... Pregăteşte-mi tot cerul Din stelele-i coapte Fierbe-mi în palme dulceţuri Am sa vin tăcută ca o odaie Am sa vin albă ca tăcerea nescrisă Când cercuri pierdute Se-ntoarnă în sferic Prin iarba de-mai, Dumnezeului Fi-voi poartă deschisă… "