...DRAGOSTE!...mami TAU..este AICI...sunt bolnavioara....dar imi va trece....plang...mereu....pentru ca .. simt....ceea ce ai simtit TU...cand nu iti era bine!!!...doar o mama poate intelege!!!...MINUNEA MEA!!!

ACEASTA LUMINA SA TE VEGHEZE MEREU......

LOVE YOU ANGEL !!!

VISE G.M. mi-am împachetat viaţa zilele îngălbenesc în fiecare toamnă ca şi amănuntele i-am smuls ramurile răutăţii nu a avut nici un os fracturat ea s-a hrănit cu pîinea vorbei şi flori presate. am lipit-o cu fum am pus-o în cutia cu vise dinspre geamul tău.

"era noapte o noapte oarecare în care stelele uită să apară, vîntul uită să adie, grijile uită să dispară, iar eu mă întindeam peste tot pământul căutând liniştea noaptea a dispărut, vântul tot nu adie, grijile sunt la locul lor, iar eu mă simt ingropata sub proprii mei genunchi si nu po sa ma ridic MINUNEA MEA"

"Vara asta împlinim doi ani rotunzi ca doi ochi de copil mirat. Ca doi oameni care şi-au aruncat lumile în văzduhul uscat şi-au aşteptat cuminţi, mână în mână, o apocalipsă de culoare optimistă, ca o ploaie udată de soare, ca un curcubeu uitat vara într-un pahar cu apă rece. Doi ani cu rădăcini vii crescând în neştire pe sub nopţile noastre, pe sub fricile moarte, peste vise şi săruturi, printre mâini somnambule ce caută trupul ştiut în aşternut. Doi ani cu fruntea senină şi nasul în vânt. Doi ani ca o mare luminată de luna luminată de soare, ca o oglindă pe care plutesc în derivă şapte sute şi încă vreo câteva bărcuţe albe de hârtie, de zile pline de noi, de noi doua. Un timp fără noţiunea timpului în care nu ne-a păsat de lună, de luna iulie, de conjunctura planetelor ori de lumea nebună, de România nefabuloasă, de mine indiferent la cine se referă de mine. Hai să ne luăm la întrecere cu răsăritul, MINUNE! (În iubire trebuie să mergi cu paşi de copil curios şi înfricoşat laolaltă, cu buzunarele doldora de joc şi bucurie, pentru că adulţii îndrăgostiţi sunt copii.) Ştiam că e bine pentru ca noi nu suporta comparaţii. Termenii de referinţă se estompaseră în fundal, umbre futile. Cine are nevoie de umbre, de umbra sa atunci când ştie unde e? Simţeam că e bine pentru că nu-mi trebuia să ştiu unde eşti sau cu cine, nu tânjeam după jurăminte ori să te aflu carnal lângă mine. O singură lumânare groasă, pe jumătate topită, cu ceara vălurită pe trup în lacrimi prelungi îmi lumina uneori nopţile: cum să pun într-un căuş de palme atâta fericire TRAITA LINGA TINE?! Etajul opt plus patruzeci şi unu de grade Celsius plus noi doi goi toropiţi de liniştepostcontopire egal o gură de femeie fricoasă - Hai, zi-mi ce e în neregulă cu tine!…. Trebuie să ai un defect ascuns, un secret în scop de echilibru, ştii? - Sigur, la tine trebuie să fie ceva în neregulă, altfel nu se poate. Trebuie să scormoneşti tu, să găseşti ceva putred undeva… egal o gură peste o gură de femeie cu frica dulce amuţită. Doi ani ca doi oameni ca două fracţii cu acelaşi numitor, matematica dragostei pentru începatori. Nu simplifici, nu amplifici, căci ar însemna să te complici inutil. Aduni şi gata. O să-ţi dea un timp în care pământul nu se mai învârte în jurul soarelui… de fapt pământul nu mai orbitează deloc. Doar soarele dă din aripi ca un fluture de noapte bezmetic în partea luminoasă care nu sunt eu, nu eşti tu, e timpul defectiv de regrete dintre noi, timpul ce continuă să se scurgă molatic şi cald, epatând cifrele din calendare şi bărcuţele de pe mare, fiindcă tu şi cu mine încă aşteptăm cuminţi, mână în mână, o apocalipsă de culoare optimistă, ca o ploaie udată de soare, ca un curcubeu uitat vara într-un pahar pahar cu apă rece… "Cu drag.

"ţi se ning gândurile fulgi inegali pe cimentul ud al dimineţii ca o povaţă mută cernută de bunul Dumnezeu într-o zi care nu e nici azi niciodată [Albul oblojeşte tumefacţiile sufletului, străine Judecă mai puţin, ascultă mai mult Uitarea-i balsam uneori, nu blestem Tandru aşterne-o peste siturile celor nevrute Alcov sa le fie, sigiliu ş-anthem. Tăcerea aşteaptă pe străzi răsfirată E gratis, adun-o si fă-ţi-o refren] îţi gânguresc ninsorile fulguieli inegale cu tine în dimineaţa udă ca o dojană fără glas pierdută-n drumul către Dumnezeu" Cu drag G.

"sunt seri când mă-ntorc din nesomn ca dintr-o călătorie lungă, mă culc o dată cu soarele şi dorm neîntoarsa câteva ore, apoi mă trezesc cu noaptea-n cap, smuls din visul cel rău de-o mână care, bate în pieptul meu tot mai repede, tot mai tare, şi-atunci, încerc să mă ridic, fără să tremur de frig, mă-ndrept spre bucătărie, pun apa pe foc, iau un distonocalm şi-ncep să picur - ploaie de vară deasupra lunii plutind în cana cu ceai negru cuvinte care străpung tăcerea împachetată în plicuri, rânduri despre cel care a supravieţuit unui coşmar de nedescris; şi totuşi, cineva azi-noapte pe o margine de lume a fost ucisa Ce bine ar fi să pot să fiu din nou singura, să stau faţă-n faţă cu gândurile mele, să stau şi să fumez pe întuneric, să n-audă umbrele din spatele meu tot ce gândesc, să fumez şi s-ascult în linişte cum pasărea preschimbată durere nici nu mai are aripi bate în pieptul meu tot mai repede, tot mai tare, sfărâmând perete după perete coşmarul unor cuşti construite pentru cei singuratici CA MINE MINUNEA MEA :("

CRIS, AM FOST PLECATA SI NU AM REUSIT SA-TI SCRIU.. MI-E FOARTE DOR DE TINE,INGERUL IUBIRII! SA AI UN SOMNIC USOR LANGA MAMI TAU..VA IMBRATISEZ SI VA IUBY!

.....DRAGOSTE!...am ajuns de la Loscorul TAU.....ai multe flori frumoase....au trecut astazi pe la TINE...Omama, Cristina, Costi.....iar eu cu Tati...ti-am adus Crini Regali......alb cu roz....dupaamiaza....te-am visat....am vorbit cu Tine la telefon...si ti-am auzit vocea...perfect!....imi era dor sa te aud.....astazi..te-am AUZIT!!!! MINUNEA MEA!