"plouă fără sfârșit plouă de o mie de ani iubirea se scurge în rigole mai e mult până la mare mai e mult până la câmpurile de lavandă... ne-am născut în anotimpul tristeților nesfârșite tu excepția eu confirmarea nisipul verilor trecute se scurge printre picături nu mai e mult până în sahara..."G.

SAMBURI DE LACRIMI USCATE G.M. nu pot ajunge la tine tălpile s-au agățat de nori precum liliecii inima mi se încrețește de dor încerc să-ți trimit îmbrățișarea de rezervă cu mantia mea nasturii ei de fildeș te vor găsi. aleile dorm în parcul sculptat se îmbracă în vise stelele cad flori peste iarba care crește sub urmele tale . castelul s-a trezit se rujeaza cu zîmbetul tău cărămizile nu-l dor nici nisipul ridat își pune trandafiri la obloane singurătatea nu mai strălucește rănită...CU DRAG G.

de când nu ți-am mai spus TE IUBY ascultă mersul clipei prin mine IUBIREA picurând al orei târzii în foșnet de frunze uscate spune-mi apoi cum răsar sori din mare și-n lobul urechii o să-mi crească o perlă

mergeam pe stradă sărind într-un picior când mi-a căzut o pasăre din cartea de citire nu s-a spart doar s-a colorat în albastru... de atunci am tot adunat cărţi şi boabe de grâu dar păsări n-au mai venit...

"nu mai scriu scrisori de dor demult desenam antene de fluturi pe cerul rotund prindeam crâmpeie de nori trase pe sfoara timpului mușcam cu poftă din mărul singurătății crezându-mă atotștiutoare născătoare cum să-ți spun acum ce știi anul are tot douăsprezece luni chiar de trec primăveri prin toamnă și aplecări de gene prin priviri apuse mai bine tac cum știu cum pot șoptit în vioară în frunză în noi DOUA..."

"mi-e rău azi de el și de munte de-amar ori de frunze cărunte mă pică mă doare mă ninge în ziduri albastre mă stinge cai suri îmi tot tropăie-n minte în limfă în iriși fierbinte mă-ntorc cu privirea spre nord în alb melancolic acord mă ceartă austrul de gheață și frigul pe mine îngheață mă scutur de nori de cristale curg râu printre brațele tale" Cu drag G.

nu mai există poștași ilustrate de la mare purtate în ochi pe frunze moarte pe coclauri de toamnă nici dantele nu mai sunt doar tatuaje purtate direct pe suflet viermii de mătase țes pânze de paianjen paianjenii pun văluri pe pleoape ceruri și alte cele emailuri albastre smălțuiesc gânduri nescrise între noi încă o mare îndoieli kilometri de străzi neumblate distanțe cu zimți de oțel în carapacea dimineții secunde numărate cu pipeta o să vină ea vremea...

Sa stii ca nu te voi uita niciodata, prin numele meu duc mai departe si numele tau. Cristian

Vei ramane mereu in sufletul nostru

SOMNIC USOR,INGERUL IUBIRII..SOMNIC USOR,MAMI LUI CRIS.. VA IMBRATISEZ!