NOAPTE G.M. aer rece stele îngheţate ursuză luna apare amară oraşul tăcut care îşi plimbă străzile braţ la braţ în acelaşi loc draperii de fum se dau în lături ca aripile ce ridica lumea deasupra cuiburilor zburătoarelor. undeva valurile imense se lovesc în marea zăvorîtă cu toate vînturile aspre-n ea aburi albicioşi norii căzuţi încercînd să se ridice inutil. pomi şi case topindu-se în pînza destrămată a zorilor zeci de ferestre mişcătoare aşteptînd griul zilei coborînd în mers de ploaie.

"Dimineaţă m-am trezit cu gândul la tine. Erai veselă, stăteai în faţa mea şi îmi aranjai gulerul de la cămaşă, m-ai luat de mână, am pornit împreună în oraş. Îmi vorbeai de iubire, de noapte, mai târziu am intrat în apartamentul tău şi ai aprins lumânări parfumate, erai într-o stare specială şi voiai cu orice preţ să mă contaminezi. Vinul fiert cu scorţişoară era fierbinte, afară începuse ninsoarea, aşa că lumina din stradă se reflecta ciudat pe tavan, înăuntru era bine, îţi mângâiam părul şi sânii. Nu ştiu de ce a trebuit să mă trezesc în viaţa meschină despre care ţi-am vorbit şi în alte ocazii. Eram ca de obicei, tăiata în două părţi egale, jumătate în realitatea ta, jumătate dincolo de vis."

"nu ştiu merg fără să ghicesc care va fi ceasul dezolării iubindu-te mă sfărşeşte aceeaşi întrebare mută de ce niciodată nu se lasă noaptea fără semne premergătoare hrana de toate zilele se chirceşte pe masa flămândului secunde viermuiesc fugace ora dezvelirilor nimburi de glorie necurmate gânduri adastă pe scala negurii de unde vino spui halebardă visului frânt în pumni amorul s-a scurs între ziua de azi şi noaptea trecută săbii de foc trec prin centre de gravitaţie hapsâne speculaţii ceva e putred în miezul mărului e decursul de secol vitralii mii pe ceaţa privirilor noastre tu cine eşti cum aş putea să te cuprind fără rugul nedeclarat al rotundului cerul ne e martor ocular cu globi de foc paiang între minţile noastre firul gândului explozie cearcăn nopţii iubiri pasagere iubiri clandestine veni-ne-vor în minte în zori oarbe nepotriviri în surul dimineţii au cine eşti tu întreabă trecătorul din umbră iubire opus nr 9 acelaşi fragment de orizont silviu scrutători ochi ajutor strig pe nepusă zicere de cuvânt pecetluind artistic pribeag tocind tălpi de abur mă diluez mă deziluzionez mă destram în ram n-a mai rămas nicio pasăre dară priveghi ne aşteaptă nu spera în reînviere nu vin"G.

"am sărit ziua de marţi din calendar să nu te rătăcesc prin ceţurile dinaintea trezirii să nu te beau cu pelinul ierburilor de leac să nu fug de tine în sensul acelor ceasornicului să nu ne răpunem din greşeală în războaiele altora"

mergeam pe urmele lăsate în uitare cum se topeau lumânări sfioase în vitralii sfinți anapoda sub cruci rugul de mure acolo pe altare înalte sunetul... ascultă cum pâlpâie lumina flaut albastru și noi murim pe îndelete și noi murim și noi

ODIHNA VESNICA!!

CREDINTA G.M. In fata ochilor Se revarsa cerul In cupe de curcubeu. Viata e cruda Cu cei ce beau Din cupa adevarului. Ce fericita e floarea de colt Singura, In imparatia stincilor! Ce tulbure curge izvorul Existentei. Aduceti-ne ingeri De dincolo de soare, Griul incoltit Caci poate atunci va fi piinea Mai buna.

AICI G.M. Aici Unde nu exista lacrima Si puiul de cerb Nu este vinat Printre ierburi. Aici Unde nu exista intuneric Si sufletul Nu are margini. Aici Unde curcubeul se destrama In raze de dor Si amintirile Nu au numar. Aici Unde ploaia cade in rime Peste codru Si se aude Glasul ingerului diafan.

...draga Silviu..iti aprind o lumanarica si iti scriu aici...virtual....de fapt...sunt sentimentele noastre nespuse.....dar...care , credem noi...ca ajung la VOI!....o iubesc pe Mama TA...fara sa fi o fi cunoscut....pentru ca este o Mama Adevarata!!!.......Adevarata!!!!

VIATA...G.M. cobor în oraşul morţilor port cu mine un mănunchi de crizanteme sunt şi biserici cu tămîia aprinsă în cădelniţa legănata învinge noaptea albă văd crucea cu braţele desfăcute mai vine o femeie cu flori proaspete poate iubita... viaţa e ca un trotuar strîmb ars de soare şi geruri putrezit de ploi casele sunt pustii pe vatra focurilor stinse croncănesc ciorile. sufletul meu nu şi-a pierdut elasticitatea de minge galbenă a copilăriei.