Odihneste-te in pace ingerasule ! Sincere condoleante familiei indoliate si multa putere ca sa poata trece peste tristul eveniment !

Paul, se apropie ziua ta .... iar eu, inca ma gandesc ce cadou ti-as fi luat. Atunci imi vine brusc in minte tot: petrecerea de anul trecut, nunta lui Oliver, Viena, medicii, ultimele zile langa patul tau de spital ... Tot! Si ca un fulger ma loveste in inima realitatea! Nu cred, nu pot sa cred, nu vreau sa cred ca nu mai esti cu noi! Pentru mine esti doar plecat departe si urmeaza sa te intorci intr-o zi... Esti pe o plaja in Caraibe, la un bar si bei cockteiluri colorate - asa cum ti-ai dorit mereu. Atata doar ca inca nu pot ajunge la tine si nu iti pot auzi vocea. Pentru ca de vazut, te vad. De fiecare data cand inchid ochii si tu esti lanag mine! Odihneste-ti sufletelul, ingerul meu! Somn lin si fara griji!

SAMBURI DE LACRIMI USCATE G.M. nu pot ajunge la tine tălpile s-au agățat de nori precum liliecii inima mi se încrețește de dor încerc să-ți trimit îmbrățișarea de rezervă cu mantia mea nasturii ei de fildeș te vor găsi. aleile dorm în parcul sculptat se îmbracă în vise stelele cad flori peste iarba care crește sub urmele tale . castelul s-a trezit se rujeaza cu zîmbetul tău cărămizile nu-l dor nici nisipul ridat își pune trandafiri la obloane singurătatea nu mai strălucește rănită...CU DRAG G.

"mi-e rău azi de el și de munte de-amar ori de frunze cărunte mă pică mă doare mă ninge în ziduri albastre mă stinge cai suri îmi tot tropăie-n minte în limfă în iriși fierbinte mă-ntorc cu privirea spre nord în alb melancolic acord mă ceartă austrul de gheață și frigul pe mine îngheață mă scutur de nori de cristale curg râu printre brațele tale" Cu drag G.

"nu mai e lume în lume mamă dumnezeu a murit de foame în noi plâng nebunii cerneală doar în clopote mai bat inimi mai sunt trupuri doar în clopote de necredinţă de neajuns trupuri şi ploi şi adoarme în vecii vecilor murim (- Domnu’ doctor, pierdem pacientul! - Asta-i viaţa, fetiţo. Şi Iisus a murit, nu ştii? zice el zâmbind înţelept. - Da, dar Iisus a-nviat…) eu nu am un tată pe mine cine mă scoală cine mă scapă-nainte s-adorm în clopot de piatră plâng nebunii cerneală urlă vânt de pustiu nu e lume în lume în lume în lume doar cuvânt şi târziu ..."

mana mea calator, mana pribeaga, am adunat cantecele peruanilor strigate noaptea in jurul focului si sansonetele mont martre, pastrand amintirea atator iubiri sonore, si ti le-am asternut pe tample, ca iti fie somul lin

NOAPTE G.M. aer rece stele îngheţate ursuză luna apare amară oraşul tăcut care îşi plimbă străzile braţ la braţ în acelaşi loc draperii de fum se dau în lături ca aripile ce ridica lumea deasupra cuiburilor zburătoarelor. undeva valurile imense se lovesc în marea zăvorîtă cu toate vînturile aspre-n ea aburi albicioşi norii căzuţi încercînd să se ridice inutil. pomi şi case topindu-se în pînza destrămată a zorilor zeci de ferestre mişcătoare aşteptînd griul zilei coborînd în mers de ploaie.

"Dimineaţă m-am trezit cu gândul la tine. Erai veselă, stăteai în faţa mea şi îmi aranjai gulerul de la cămaşă, m-ai luat de mână, am pornit împreună în oraş. Îmi vorbeai de iubire, de noapte, mai târziu am intrat în apartamentul tău şi ai aprins lumânări parfumate, erai într-o stare specială şi voiai cu orice preţ să mă contaminezi. Vinul fiert cu scorţişoară era fierbinte, afară începuse ninsoarea, aşa că lumina din stradă se reflecta ciudat pe tavan, înăuntru era bine, îţi mângâiam părul şi sânii. Nu ştiu de ce a trebuit să mă trezesc în viaţa meschină despre care ţi-am vorbit şi în alte ocazii. Eram ca de obicei, tăiata în două părţi egale, jumătate în realitatea ta, jumătate dincolo de vis."

AICI G.M. Aici Unde nu exista lacrima Si puiul de cerb Nu este vinat Printre ierburi. Aici Unde nu exista intuneric Si sufletul Nu are margini. Aici Unde curcubeul se destrama In raze de dor Si amintirile Nu au numar. Aici Unde ploaia cade in rime Peste codru Si se aude Glasul ingerului diafan.

VIATA...G.M. cobor în oraşul morţilor port cu mine un mănunchi de crizanteme sunt şi biserici cu tămîia aprinsă în cădelniţa legănata învinge noaptea albă văd crucea cu braţele desfăcute mai vine o femeie cu flori proaspete poate iubita... viaţa e ca un trotuar strîmb ars de soare şi geruri putrezit de ploi casele sunt pustii pe vatra focurilor stinse croncănesc ciorile. sufletul meu nu şi-a pierdut elasticitatea de minge galbenă a copilăriei.