 | 
L-am intalnit pe Dumnezeu intr-o vineri, pe la sase.. PENES GABRIEL
L-am intalnit pe Dumnezeu
intr-o vineri, in parc,
sa tot fi fost cam pe la
orele sase spre seara.
Avea barba alba, fireste,
ochelari de soare
si citea dintr-o carte.
bai, cum citeste mosul asta
prin ochelarii aia
mi-am zis si-n clipa urmatoare
am stiut: gata, El e!
Sigur, au mai fost alte
doua-trei chestii
ce m-au convins ca nu greseam:
cum sa tot bei, de exemplu,
dintr-o sticla
de apa plata si ea sa ramana
tot la jumate, tot la jumate?
In fine, astea-s deja detalii.
Politicos, l-am intrebat de ma pot aseza langa El
Nu m-am trantit pur si simplu
ca nechematul
cred ca stiti stilul.
N-a ridicat ochii din carte
doar a mormait ceva
din care am inteles ca pot.
Ce putin eu asa
am inteles mormaiala aia.
Mi-am aprins o tigara.
Aici, recunosc, s-a foit nitel pe banca
parand deranjat.
dar aveam grija sa suflu fumul
in partea opusa Lui.
Parea asa de absorbit de lectura
ca nici n-a bagat de seama
cand pe langa noi
a trecut o "serpoaica" din aceea..
fusta scurta, picioare pana-n gat, sanii ca doi pepeni galbeni
fundul..
zau, hai c-o stiti si p-asta
nu e nevoie sa vorbesc pe sleau
mai ales intr-o asa intamplare.
Avea mainile fine, degetele lungi, unghiile ingrijite
doar costumul alb de blugi frapa
si sticla aia de apa
ce nu se mai termina
desi sorbea din ea tot timpul.
Cam voiam sa intru in vorba cu El
n-ai parte in orice zi
de asa intalnire
dar nu stiam cum
nu-mi venea nicio idee
plus ca mi-era jena, nah.
Cred ca s-a prins de asta -
dar cum sa nu se fi prins
cand El stie tot? -
si fix cand aprindeam o alta tigara
s-a intors spre mine
si m-a privit
Prin ochelarii aia de soare, asa ca
n-as putea sa va spun
cum ii sunt ochii,
ce culoare au
sau ce privire.
A durat o secunda
sau mai multe
nu stiu, ca ramasesem cu tigara suspendata intre buze
privind hipnotizat doar
ochelarii aceia
ce parca ma priveau.
A pufnit ori a oftat scurt - nu mi-am dat seama ca aveam altele pe cap fix in momentul ala
s-a ridicat si a plecat.
Ramasesem paralizat,
doar privindu-i indepartarea.
A cotit brusc pe o alee si dus a fost
cand mi-am mai revenit din starea aia de holbat ca curca-n lemne
am vazut cartea lasata pe banca
exact unde statuse.
Acum, ce era sa fac?
El plecase, cartea acolo, eu curios,
dar ma puteti condamna?
sincer, n-ati fi facut la fel ca mine
si ati fi luat cartea sa va uitati in ea?
hai sa fim seriosi.
fireste ca asta ati fi facut
Pe coperta foarte alba nu era titlu
daca nu pun la socoteala
ca scria simplu, cu negru, "Carte"
dar ala nu e titlu, nu?
apoi am deschis-o la pagina de garda.
Aici e momentul in care am simtit nevoia sa mai aprind o tigara
aproape silabisind
ceea ce parea chiar titlul:
"Viata si moartea lui..."
(aici urma numele meu intreg
cu tot cu initiala tatalui).
Nasterea, copilaria, adolescenta, tineretea, prostiile facute, femeile iubite... sau neiubite
ma rog, era tot, tot, tot
despre mine
ba si destule lucruri
pe care le si uitasem
dar citind mi-am amintit
ca da, le traisem.
M-am napustit spre final
transpirasem, inima imi batea
direct in gat deja
In ultimul pasaj
scria: "5 iulie 2013.
Pe la orele sase
dinspre seara.
S-a intalnit pe o banca, intr-un parc, cu Mine."
apoi, doar niste file goale...  |
