BIBLIOTECA CERULUI G.M din biblioteca cerului cărţile se scutură peste lume se deschid şi închid evantai deasupra locuinţei celui mai înalt gînd. literele cad pe străzi noaptea le înghesuie sub pietrele caselor adormite fără să le sugrume. unele sunt luate de păsări rare le aşază pe frunze păzite de poarta viselor ochii ei nu se închid niciodată chiar de lacrimile trag pleoapele în jos sunt aplecate peste mormîntul proaspăt al rătăcirii ştiinţei.

:(????

Calatorie frumoasa in cealalta lume...aici e doar un pas din univers. Condoleante familiei si prietenilor!

"am coborât în mine însămi căutându-te. tăciuni mai ard, încă, din povestea fără noimă. ţi-am strigat numele în fiecare zi de când m-am rătăcit chemării de dincolo de vis. prin negurile celor ce se caută neîncetat, n-a fost doar gândul ce săgeta în noapte. ştiu că e târziu şi, nu, nu mai putem, nu ne putem întâlni în timpul acestei vieţi. O, Doamne! dezlegă-mă de povara unei căutări fără de sfârşit! dincolo de iubire, dincolo de durere, dincolo de noapte, dincolo... după fiecare zi urmează o altă zi, apoi o alta şi tot aşa la nesfârşit."

Am fost dupa Pasti cu Dani sa iti aprindem o lumanare si ne-am intalnit cu Rodi,Ivana si bunici tai,of Paul de-ai putea sa le alini cumva durerea ce-o poarta in suflet,durere nemarginita si lacrimi fara sfarsit... Ti-a adus mamicuta ta si un iepuras atat de frumos... Ne lipsesti prieten drag...

am vrut sa zbor dar, mi s-a frant aripa in geamul de la suflet si...am cazut pe podeaua plina de iarba uscata si flori rupte iar, copacul meu plange si se tanguie caci vantul s-a suparat si il loveste cu putere i-a rupt crengile si i-a imprastiat frunzele, iar mie incepe sa imi fie somn de tine si de mine din nou!

la margine de vis veghează un făt-frumos pe un cal de amintiri privirea lui este la cinci gene lăsată el coboară noaptea trece prin lună şi stele de timp. îmi pune în palmă visul şi secundele care alunecă adînc sub pleoapele nedormite.

"să spunem că mă găseşti la capătul pământului aşteptând cu dorul în braţe să spunem că o sa vii pentru că în sfârşit mi-ai auzit cântecul de sirenă sau că brusc în inima ta s-a aprins un bec ce o să faci tu singurul care se încăpăţânează să tacă tare ca un tunet? noaptea îţi vei permite orice nu-i aşa? noaptea nu judecă pe nimeni poate mi-ai îmbrăţişa genunchii poate ai avea curaj să-ţi lipeşti sufletul de al meu şi poate în sinceritatea trupurilor vei şti cine eşti sau timpul o să mă acopere o să arunce hârtiile pe care nu ţi-am scris o să mă îngroape până la piept şi pescăruşii vor ciuguli lacrimile mele"

Miss you,good friend...

noaptea îşi scutură petalele un înger coboară la patul meu îmi închide pleoapele cu aripile rotunjite elegant îmi aranjează fiecare fir de păr sau cută visez. cu morţii mei despuiaţi copleşiţi de buruieni frunze cusute cu aţă şi împreunări de ceară îi îmbracă iar toţi orbii lumii aplecaţi la picioarele lunii se roagă să primească lumină .