...

CRISTIANA...CRISTIANA...ADI ......AZI DE ZIUA FEMEILOR CUM AM PUTEA OARE NOI CA MAME SA FIM FERICITE?...NU FETELE NOASTRE, NU....DOAR OBRAJII NOSTRII STIU CATE LACRIMI II BRAZDEAZA.....VA IUBIM

CRIS, DRAGA MEA PRITENA... DE ZIUA FEMEII SPER SA INFLOREASCA PENTRU TINE CELE MAI FRUMOASE SI CELE MAI PARFUMATE FLORI DIN LUME.... TE IUBESC MULT MULT!!!!! MI-E TARE DOR DE TINE CRIS. SOMNIC USOR

SOMNIC LINISTIT,INGERUL IUBIRII!SOMNIC LINISTIT, MAMI LUI CRIS!VA STRANG TARE DE TOT IN BRATE!

Cu drag G.M. luna adunată cu grebla încă mai respiră o lipesc în podul cerului floare rece o dor încheieturile picioarele pășesc elastic un pui de înger cu aripile lui o unge cu mir ca o iertare. pătrarul îi ghicește-n palmă drumul e nesigur și liniile se încrucișează are o cumpănă se sprijină-n baston cu degetele lungi și reci unghii sidefate ies din părul plin de stele adoarme în buzunarul sfînt.

Cristiana ti-am daruit un tandafir iar pentru mama ta , pentru ca maine este Ziua Femeii ,o zi speciala ii doresc multa sanatate,spiritul acestei zile sa o insoteasca pretutindeni iar primavara sa ii inunde sufletul cu parfumul tuturor florilor.Doamna ,va doresc un 8 Martie cat mai frumos!!!

Cristiana, te rog s-o ajuti pe Camelia!...Doar tu poti...

...m-a ajutat tati tau...si am ajuns la TINE.....am fost din nou socata...ti-au furat...atat de multe lucrusoare.....ti-am aprins Toate Lumanarelele....TE IUBESTE MAMI TAU!

nu sunt eu vinovată de toate găurile negre din univers privirea e in ceata cu vălul necuprinderilor nu-mi lua tăcerea în răspăr şi visele în surâs dă-mi un cuvânt de început să pot merge mai departe umple-mi lacunele cu fluturi şi clepsidra cu nisip auriu răstoarnă-mi necredinţa în palme sa ma pot ruga rupe-mă de mine sihastra şi aruncă-mă în lumea ta să ţi-o spun dinăuntru cum numai eu ştiu molcom fără cuvinte cu multa durere . Cu drag!

în lipsa luminii, întunericul e tacerea în care mă ţes şi adâncit în somnul greu îmi consum toate vorbele nespuse zidite-n disperarea de a nu răni pe nimeni verbul toarce o tăcere sufletul cu-n geamăt cere să răsară, să-nflorească în iubire să sporească iubirea e doar coaja unui fruct uscat uitată vorba ce ajută în cercuri, să găsească umbra-i prinsă-n cleşte ziua toarce a durere sufletul iertarea-şi cere seceta mi-l pârjoleşte mi-am zidit trăirile şi-ngropat tăcerile nimeni nu mă mai aude şi nu m-adună din unde duce-m-aş pe-un verb în sus spre tăceri ce n-au apus...Cu drag!