...la Locsorul Tau...cat am lipsit...a fost un Suflet Drag...ai primit un Ingeras( este si lipit)acel Suflet stie......si ti-a construit o cruciulita din lumanarele..era aprinsa.....Bufnitica...a venit imediat langa noi.....este gri/alba si frumoasa...are puisori....am plecat cu greu...si cum am ajuns...i-am scris lui Teo si Dianei.....apoi...am vazut ca si Diana a scris aici....si Cori...si Melania....si Ica....si Silvia(mama lui Silviu).....ESTE IREAL!!!!.....tot ceea se intampla...este IREAL!!!...NU ACCEPT!

Noapte buna,Cris!! Te iuby...si as fi vrut sa te stiu aici...ar fi trebuit sa fii aici!! Noapte buna si parintilor tai!

...de ce aripile voastre de ingeri s-au frant atat de repede Carmina draga,Silviu scump,Daria iubita.... aici pe pamant ? Era un zbor curat,nevinovat care a luat cu voi si cele mai frumoase vise ale noastre ,ale celor care v-am iubit atat de mult...de atunci nu mai stim cum vom dormi in fiecare noapte...ce vom face maine...dar stim ca trebuie sa ajungem ...orice ar fi ...la voi...acolo...sa soptim printre lacrimi :TE IUBIM !!! Silvia mama lui Silviu.

...???

Draga ,mea Camelia, iti voi scrie maine de la birou, DE CE?? pentru ca-mi doresc doar tu sa stii ceea ce simt, aceste memoriale le citeste toata lumea, si e bine pentru ca sunt oameni de valoare, dar intimitatea mea o poti intelege doar tu..vorbim maine...

SI STATUILE PLING CITEODATA G.M. bătrînul parc doarme cu picioarele goale un cîine îl încălzeşte cu blana lui seamănă cu o vioară captivă de-o viaţă împreună cu un fluture în plasa lui a murit de multe ori cînd şi-a vîndut sufletul ca un lăutar anonim fără bani trunchiurile cu pielea subţire se desfac la ultimul nasture şi se îmbrăţişează . statuile nu dorm au viaţa lor ele se plimbă şi poartă în piept inimile unor vieţuitoare care au trăit tot felul de relaţii unele sunt pudice nu se uită la nuduri bătrînul crede că ele nu au remuşcări dureri sau suferinţe.

"Când norii de deasupra inimii şi gândurilor ne apasă, iar sufletul este cu noi, dar nu este al nostru, nu ne mai ascultă, ne doare şi ne frământă ca pe o bucată de lut bătrân. Atunci când ochii ni-s ceaţa lacrimilor din care se frământa "vasul", albia sentimentelor bătrâne care mai au încă se pare miresme de busuioc, atunci, Marquez, Paler, Coelho devin doar întrebari în întrebari, întrebari în răspunsuri, nisip şi vânt, dragoste însângerată şi nu lumina! Lumina însă... deşi slabă, deşi crudă şi tânără ca un prim ţipăt de copil se poate întrezări doar de pe vârful plâns al sufletului - dincolo de ceţurile groase şi norii gri. Aţi auzit vreodată ţipătul unui şoim? E...crud! E...tulburător! E...dureros! Parcă e o săgeată care îţi intră direct în suflet şi dacă nu ştii să îl asculţi - te sfâşie, te rupe, dar ţipătul acela este unul al libertăţii, al albastrului, al fericirii şi nu unul al durerii! Poate aşa suntem şi noi! Când nu putem, dar totuşi ne apropiem de cheia care ne deschide lanţurile..ţipăm! Ţipăm sfâşietor, crud, urlăm parcă a trecut ce trece fără să vrem, dar ţipătul acela este unul libertăţii, al albastrului, al fericirii - ne bucurăm de ceea ce trebuie să se împlinească! ........... mi-am intors sufletul pe toate părţile să inţeleg de ce ani de zile am căutat răspunsul în peşteri ascunse de viaţă mereu revenea doar un ecou gol sfredelindu-mi fiinţa ca pe o cârpă fără importanţă (nici măcar întrebarea "de ce?" nu revenea) într-o zi însă, pe când dansam cu mine printre gânduri pitite în lanuri de maci aprinşi unde ploua cu flori de salcâm am înţeles: în mine ţipa un şoim!!! în timp ce deasupra inimii meteorologii au anunţat cumul de nori grei gândurile îmi străfulgerară fruntea, iar eu, m-am simţit dintr-o dată o bucată de lut subţire, aproape străveziu întins şi frământat prea mult între mâinile cerului întrebări, întrebări, întrebări în răspunsuri nisip şi vânt întors pe dos viscolind cerurile mele tinere încă, iar lumina stătea agăţată de un răsărit crud atunci am ţipat pentru prima dată cu toate aşteptările mele, iar sufletul s-a deschis larg şi senin fără întrebări, doar eu şi cu mine într-o zi fără număr, fără semn de carte, am reuşit să deschid colivia din mine şi să zbor!" Cu drag G.

...am fost la TINE...am fost la Bunutul si Bunuta TA ( ea plange...isi aminteste cand te-a vazut prima data in rochita( era facuta de Omama)...prima data cand ti-a cumparat ea( Buna) o rochita...ca...dupa ce a-i probat-o ...nu ai mai vrut sa te dezbraci ...si ai plecat cu ea imbracata ...din magazin)... ....si ne vom intoarce la Locsorul TAU!...ca in fiecare dimineata...zi...seara!!!TE IUBIM! MINUNEA NOASTRA!

"Cît de mult ţi-aş spune 'Vino, Vino-n braţe să te strîng!' Ai plecat, n-ai spus adio, Lacrimi curg, mă dor, ma frîng... Ieri după amiază s-a născut un ingeraş... Naşterea n-a fost grea. A durat doar cîteva minute. Pielea s-a albit şi respiraţia a incetat. Ingerii n-au nevoie sa respire... Leagăn gol, pustiu de gînduri, Suflet singur printre stînci... Cît pot fi de goale chipuri? Chinuri – oare - cît de-adînci...? A rămas mama. Impietrită. Cu întrebările, cu nedumerirea şi mai ales cu lacrimile ei. Intr-o nemărginita singurătate. Ochi, ce nu ştiau să vadă, Neclipind au asfinţit, Ferecînd cu ei, plămadă Poliţia a sosit fără mare intîrziere, legistul a ridicat straiele pămînteşti ale sufletului eliberat, un alt medic a oferit calmante aşa cum ai oferi gumă de mestecat... Cum se roagă, Doamne, rugă De-avut grijă - doar un pic - De un boţ, colea, de suflet, Fără frică de nimic...? Tatăl, bunicii, suferă la rîndu-le. In altă incăpere, la alt etaj. In altă lume. Lumea lor. Şi poate că nu-şi vor inţeleage niciodată păcatul, de a fi lăsat singură-n amarul ei, o mamă in cele mai groaznice clipe pe care natura le poate inchipui. Pentru ca ingerii iartă... Eu? Şi chiar Sufletu-mi imbălsămat L-oi purta, aşa-ntr-o doară Pînă Tu-l vei fi chemat... Drept pentru care autorităţile au aprobat ridicarea „trupului neînsufleţit”, indicînd înhumarea cît mai grabnică a acestuia, datorită temperaturilor foarte ridicate in această perioada.' Să-i fie uşor drumul acolo unde este cu ingeri roz,albastrii ,albi...Cu drag G.

"Sezi langa mine sa-ti povestesc cum timpul sughita si nemiscarea tremura-n sus, cum fara tine vremea s-a scurs. sa-ti spun cum fierbinte pe suflet imi ninge cu fosnet de sare alunecand pe trup ce ma strange de-atata dorinta de reinceput" Cu drag G.