...

...te pup CRIS!...

"să spunem că mă găseşti la capătul pământului aşteptând cu dorul în braţe să spunem că o sa vii pentru că în sfârşit mi-ai auzit cântecul de sirenă sau că brusc în inima ta s-a aprins un bec ce o să faci tu singura care să taci noaptea îţi vei permite orice noaptea nu judecă pe nimeni poate mi-ai îmbrăţişa degetele imbatrinite de atita sare din ochi poate ai avea curaj să-ţi lipeşti sufletul de al meu şi poate în sinceritatea trupurilor vei şti cine eşti sau timpul o să mă acopere o să arunce hârtiile pe care nu ţi-am scris o să mă îngroape până la piept şi pescăruşii vor ciuguli lacrimile mele" G.

Un trandafir pt sufletul tau cald! Te pup,Cris!

"nu mă vezi... nu ai să mă vezi inca... în treacăt doar, am să-ţi sărut fruntea plină de gânduri şi sufletul adâncit în iubire uneori, când îţi înmoi peniţa în inimă şi scrii înviind licorni albaştri, simt cum mă desenezi pe hârtie, cum mă iubeşti şi mă faci invincibilă, iar timpul plânge secunde albe nu mă vezi, însă uneori ştiu că mă ţii prelung între gene şi pe buze, sub palma fină ce o culci pe pieptul tău frumos unde îmblânzeşti clipele sălbatice şi mă murmuri fără nume, fără regrete, doar căprui şi departe" Cu drag G:(...

"dimineţile..., dimineţile sunt asemeni unor ferestre ce se deschid din noi ca nişte pleoape adormite pe care soarele dansează lumini şi umbre făcând piruete în ritmuri de balet ferestrele se deschid încet, încet... doar o părere, iar noi, visăm iubirea proaspătă care ne mângâie până în suflet ca şi pe-o floare..., un boboc cutremurat de-un bob de rouă născut parcă să o iubească de fiecare dată altfel o răsuflare poveste între două vise ce aleargă libere prin lanuri mari şi nesfârşite de culoare prinzând în pălmi curcubeele lumii şi lăsându-le libere roiuri de fluturi lumină dimineţile..., dimineţile sunt invenţia cea mai frumoasă ele ne învaţă să răsărim din noi în fiecare zi asemeni păsărilor ce ţâşnesc din mări ca un ţipăt săgeată şi revin ca şi o mângâiere ce pluteşte mai departe către un alt orizont dimineţile..., dimineţile sunt asemeni unor ferestre ce se deschid din noi încet, încet... doar o părere, o răsuflare poveste între două vise ce aleargă libere cu vântul sub tălpi şi nasc roiuri de fluturi lumină invenţia cea mai frumoasă a Dumnezeirii ..."doar pentru mamele supravietuitor diminetile sunt atit de grele si pline de lacrimi amare :( Cu drag G.

SOMNIC USOR, INGERUL IUBIRII..SOMNIC USOR,MAMI LUI CRIS..VA IUBY!

"prima oară am învăţat să vorbesc şi lumea se-mpiedica în tăcerile mele scoţând rădăcinile-ntrebărilor apoi am învăţat să merg şi mă agăţam de privirile celor din jur ocolind cu grijă indiferenţa cu timpul am învăţat să tac iar ceaţa se prelinge pe umeri săpând tranşee în care se ascund toate nespusele acum, mai nou, exersez suferinta cuvintele cad printre degete anchilozate şi undeva, în cimitirul vorbelor... m-aşteaptă" Cu drag G.

" universul m-a acoperit de vise curcubeu ca un pom care își scutură florile primăvara clipe dilatate în zile și nopți mă imbraca de mantia din lacrimi uscate si legate cu lacrimi care numai pot cadea au secat de atita durere,cautare,ratacire... iubesc puritatea gândurilor tale urma pașilor bătătorite alei a sufletului meu te iubesc pentru că mă naști din ceea ce ești" cu drag G.

"Îmbrățișarea imi va fi acasă Și visul tău mi-e vis din altă lume Iar ducerile n-au cum să se-ntoarne: Sunt doar vuiri de vaiete postume. Mă lași, te las, te duce dară-o vreme Chiar veșnicii, de-ar fi să se întâmple, Nimicul se va umple de dileme Și cei rămași vor fi mai albi la tâmple. Dar nu ți-am spus sau poate că știai Că dincolo de mâna cea absentă Era un tandru glas ce-l auzeai Sub vuiet de iubire . Acum, ma las tăcerii cea de piatră Dar duhul cald și fin îmi va fi vatră Și-mbrățișarea ta-mi va fi acasă. " Cu drag G.