Ingeryl meu cu chipul bland, atata timp s_a dus,nu te_am vazut,sau auzit, nu m_ai strigat,nu mi_ai vorbit,mi_e dor de a ta imbratisare,ma doare tot si nu mai trece,durerea e prea mare...

Si ploua in continuare, picuri reci se preling in nestire, simt cum in mine se asterne asteptarea nu mai intreb unde estice faci, stiu doar atat ca imi este tare dor...de tine...

Astazi am privit o fotografie cu tine, am intins mana spre un vis, strang in palma numai vantul, si inteleg ca imi este scris sa te ating doar cu gandul...

Te caut in fiecare dimineata ,pe tine....printre toti care trec pe a mea strada,cu privirea atintita te strig, la fel ca altadata....mi_e frig....mi_e dor....ma iarta...

Cum sa-ti spun Alexandra ca dorul nostru e imens....imi pare atat de rau ca ai plecat fara sa intrebi pe cei care te iubeau si te poarta in gand....mama ,tata,bunica ! Coboara-ti privirea spre ei...,trimite un semn...un vis ! Cum e ACOLO ...esti bine inger drag ? Silvia mama lui Silviu !

Ganduri fara soapte, unde esti tu oare ? Fiecare clipa doare...te strig mereu,nu trebuie decat sa_mi auzi chemarea, sunt sigura ca intr_o zi ne vom intalni...

O zi de toamna rece, peste tot ,petale de frunze cazute.. Pustiul din mine e tot mai profund, durerea din suflet nu pot s_o alung ...urma aceea ce se chiama....dor !

Ca o raza de lumina te_ai apropiat de nori, ai pornit in mare graba spre nicaieri,ma uit spre cer,simt ca vorbesc cu tine, mi_e dorul o haina grea,singura speranta pe care o mai am,ca intr_o zi ne vom intalni...intr_o zi.....

Timpul trece, zilele vin si ma dor, nu traiesc ,doar exist, ratacesc printre ganduri, incerc sa ma regasesc, nu pot...am ramas doar cu dorul de tine...nu stiam ca si toamna plange, e la fel de trista ca si mine, frunzele pica intruna pe alei..

Tot timpul am sufletul tulburat...ma intreb mereu,oare,de ce ai plecat, amintirile ma coplesesc, imi spun in soapta,....nu_i adevarat...