Cum sa-ti spun Alexandra ca dorul nostru e imens....imi pare atat de rau ca ai plecat fara sa intrebi pe cei care te iubeau si te poarta in gand....mama ,tata,bunica ! Coboara-ti privirea spre ei...,trimite un semn...un vis ! Cum e ACOLO ...esti bine inger drag ? Silvia mama lui Silviu !

Ganduri fara soapte, unde esti tu oare ? Fiecare clipa doare...te strig mereu,nu trebuie decat sa_mi auzi chemarea, sunt sigura ca intr_o zi ne vom intalni...

O zi de toamna rece, peste tot ,petale de frunze cazute.. Pustiul din mine e tot mai profund, durerea din suflet nu pot s_o alung ...urma aceea ce se chiama....dor !

Ca o raza de lumina te_ai apropiat de nori, ai pornit in mare graba spre nicaieri,ma uit spre cer,simt ca vorbesc cu tine, mi_e dorul o haina grea,singura speranta pe care o mai am,ca intr_o zi ne vom intalni...intr_o zi.....

Timpul trece, zilele vin si ma dor, nu traiesc ,doar exist, ratacesc printre ganduri, incerc sa ma regasesc, nu pot...am ramas doar cu dorul de tine...nu stiam ca si toamna plange, e la fel de trista ca si mine, frunzele pica intruna pe alei..

Tot timpul am sufletul tulburat...ma intreb mereu,oare,de ce ai plecat, amintirile ma coplesesc, imi spun in soapta,....nu_i adevarat...

O lacrima imi tremura printre gene,amintiri ce vin neincetat, esti steaua ce luminezi calea nemuririi, un suflet imbratisat de ingeri, eu in soapta rostesc o rugaciune...

Te ratacesti incet prin vantul ce_l ascult, tu mi_ai ramas in suflet, un inger de lumina, care te_ai rupt precum o floare....

A fost o zi in care ai plecat....de atunci parca totul s_a prabusit, intrebarile nu mai au raspuns, de atunci e numai noapte,tristetea si durerea stau acum mereu cu mine....

Cat de inalt e cerul si cat de mult as vrea,sa pot sa_ti spun din nou,....ramai...stiu nu mai e decat gandul....ce inca te asteapta...