.....puiul meu drag...ingerul meu iubit ,...nu mai pot de durere si dor....,suferinta mea e atat de grea de cand nu te mai am ! Mama .

PRAG ALBASTRU G.M. iubirea e o fată dezmăţată şi-a lăsat pudoarea la garderobă în sufletul meu fluturii prinşi în ace cu gămălii se zbat ca o ultimă pedeapsă inima aleargă de-aiurea pîndind primăvara smulge ramurile vicleniei şi răutăţii crescute in pămîntul ei se spală pe mîini şi se aşază pe pragul ierbii albastre ca-n faţa unei rugăciuni şi-apoi imi şopteşte că-n viaţă singurul lucru curgător e PLECAREA !

"Numele tău îmi stă strâmb pe un colţ de viaţă, ca o plăcuţă indicatoare cu vârful întors spre pământ ah, şi ce trufaş arăta ea cândva nordul, da, doar Steaua Polară... mi-ai lăsat câteva amintiri în pantoful stâng şi mă zgârie până la sânge dar tot voi păşi,cu mine în braţe căci azi ştiu singur, ştiu singur calea Nordului, azi pot recunoaşte aurora fără desene şi schiţe mi-ai lăsat câteva zile frumoase în palma dreaptă şi mă voi duce să le ascund într-un timp mai fertil. " Copil frumos si bun :(

"Să nu mă cerţi că iarăşi n-am dormit, că nu mi-am sorbit viata în caşete mai numeroase decât bucuriile zilei de ieri fă-te că uiţi să mă porţi de mână spre ziua de mâine azi vreau să mă ghemuiesc la umbra puţinelor adevăruri ştiute pe de rost - nu mai am chef de zaţul rozaliu al speranţelor fierte îndelung pe nisipuri mişcătoare azi am rupt picioarele înşelăciunii miriapod care mă târâie-n spinare, frunză zemoasă şi crudă hai, şezi lângă mine, ia şi tu o gură de apă rece poate ne-mbătăm destul încât sa ne iubim până-n pânzele albe sau până va veni o zi ca o pânză albă ce mai contează cuvintele sunt mai frumoase aşa, dezbrăcate din peticele declinarilor dar grăbeşte-te aud cum vine dimineaţa, şotâncăind, de după colţul orei - pariez pe toate bancurile tale englezeşti că o să apară ţinând în mâini acelaşi ibric aburind, clipindu-mi ironic din genele zorilor. "

Dumnezeu sa te odihneasca...

Copil frumos si bun ,dragul de tine:(

"lumea s-a intors odata cu mine m-am nascut plangand a dor de viata intr-o lume muta si moarta mie am ras nu mi-a raspuns! ea, viata, statea la taclale cu toti oamenii mai putin cu mine atunci am strigat nu m-a auzit nimeni decat durerea si tristetea care mi s-au inghesuit in carne, in gura, in ochi, in sange nu insa si in suflet! el, sufletul inca spera am mai strigat odata si inca odata si inca odata si am tot strigat, moartea m-a auzit si m-a luat tot plangand cat de singur m-am nascut Doamne si cat de singur am murit in lumea asta atat de plina prin degete mi s-au prelins tristetile, durerile, pana si ele m-au parasit nu insa si sufletul el a fost ultimul care m-a tinut de mana in timp ce ma cautam din nou in pantecul mamei! de ce plangi Doamne? m-am intors, iar lumea s-a intors odata cu mine la TINE DOAMNE:("

Nu ne nastem rai sau buni. Sufletul nostru prinde contur datorita trairilor intense pe care le avem. Oamenii din jurul nostru ne lumineaza chipul sau lasa urme adanci de lacrimi pe el. Fiecare dintre noi a mers pe strada si a vazut oameni cu fetele incruntate si ridate, dar oare cati ne-am pus intrebari despre durerile acestora, despre viermii care le-au ros sufletele si i-a lasat goi pe dinauntru? Mi-e greu sa accept ca suntem atat de diferiti, ca pe unii nu-i poate atinge nici universul, iar pe altii ii poate omori chiar si o privire :( Ne nastem singuri si plangand, ne plimbam prin viata, ne juncam rolul care cateodata e un succes,iar alteori un esec total si apoi ne intoarcem din nou in singuratate. Dar pe tot drumul avem nevoie de un martor la viata noastra, avem nevoie de cineva care sa ne puna mana pe umar si sa ne dea putere sa pasim peste foc si spini. Cand suntem mici acestia sunt parintii si bunicii, iar apoi cand crestem, acestia sunt prietenii sau iubitii nostri si in loc sa avem parte de cat mai mult sprijin, incepem sa simtim durerea si gustul dezamagirii. Plecam la drum cu sufletul deschis si cu dorinta de a ne gasi fericirea si cu fiecare pas, intunericul si durerea ne invadeaza fiecare celula si ne face sa simtim un gust amar care ne otraveste orice raza de entuziasm, iar colturile cercului se ascut din ce in ce mai tare. Iubirea poate ca e miza cea mai mare in vietile noastre si de multe ori o dam pe nimic, un nimic frumos ambalat si gol pe dinauntru. Aveti grija de sulfetele voastre si nu lasati pe oricine sa intre in ele si sa le umple de intuneric! A trecut un an Silviu, dar vei ramane pentru totdeauna in sufletele si in amintirea noastra, copil frumos si bun!!!

Dumnezeu să te odihnească în pace

te sarut dragul meu, nu imi vine sa cred ca a trecut un an..