'Când norii de deasupra inimii şi gândurilor ne apasă, iar sufletul este cu noi, dar nu este al nostru, nu ne mai ascultă, ne doare şi ne frământă ca pe o bucată de lut bătrân. Atunci când ochii ni-s ceaţa lacrimilor din care se frământa "vasul", albia sentimentelor bătrâne care mai au încă se pare miresme de busuioc, atunci, Marquez, Paler, Coelho devin doar întrebari în întrebari, întrebari în răspunsuri, nisip şi vânt, dragoste însângerată şi nu lumina! Lumina însă... deşi slabă, deşi crudă şi tânără ca un prim ţipăt de copil se poate întrezări doar de pe vârful plâns al sufletului - dincolo de ceţurile groase şi norii gri. Aţi auzit vreodată ţipătul unui şoim? E...crud! E...tulburător! E...dureros! Parcă e o săgeată care îţi intră direct în suflet şi dacă nu ştii să îl asculţi - te sfâşie, te rupe, dar ţipătul acela este unul al libertăţii, al albastrului, al fericirii şi nu unul al durerii! Poate aşa suntem şi noi! Când nu putem, dar totuşi ne apropiem de cheia care ne deschide lanţurile..ţipăm! Ţipăm sfâşietor, crud, urlăm parcă a trecut ce trece fără să vrem, dar ţipătul acela este unul libertăţii, al albastrului, al fericirii - ne bucurăm de ceea ce trebuie să se împlinească! COPIL FRUMOS SI BUN:(

Toamna , a inceput sa-si puna culorile,...afara e rece ...iti adun o mana de frunze divers colorate...mi-e frig...ploua ...iar eu ma indrept spre tine...singura...plang cu lacrimi mari care cad pana in pamant ...sunt din ce in ce mai trista ! Ma gandesc la tine...ma gandesc unde si-a gasit linistea sufletul tau ,ma gandesc daca nu ti-e frig sau foame...cat de mult as vrea sa te vad la masa ,la locul tau ,sa te invelesc sa nu-ti fie frig ...Am fost si sunt mama ta care-ti poarta grija...care te iubeste ,puiule ! Mi-e dor de tine ! Silvia mama lui Silviu

"Prefa-ma in vant, in nisip pamant, Arde-ma si arunca-ma printre stele, Fa-ma gand, fa-ma dorinta, vis, Fa-ma poveste, intuneric, Fa-ma zbor de pescarus si strigat de corb, CAT TE IUBESC sa-ti cuprind intr-o privire nelinistile si cu un gest sa alung nisipurile adunate in palme. ' Cu tristete G.

Silviule, multa lumina si liniste iti doresc!

'un lăstar tăcerea sub scrâşnetul tălpilor ai spune că până la mine sunt trei paşi, dar până la mine e o noapte şi-o zi o noapte, noapte, câteva poveşti deşirate,un ţipăt şi-un gând fără de sfârşit si multe lacrimi fara sfarsit imi brazdeaza obrajii neconsolati si sufletul nemingaiat la colţul inimii se crapă de ziuă

COPIL FRUMOS SI BUN:(

VANT VERDE G.M. pe cer vislesc pasari mari aripile prelungi ating luna care tricoteaza surizatoare un vint verde usor se indreapta spre ochii de gheata si casele adormite. din buzunarele mari luna arunca zapada peste gene.

Tot mai dor...:(

Te iubesc dragul meu...,te plang mult...,imi pare atat de rau ca te-am pierdut ...inima mi-e sfasiata de durere la fel ca in ziua in care ai plecat ! Silvia mama lui Silviu

"Toamna mea a început cu patru litere. Patru litere care au devenit patruzeci şi patru, apoi patru sute patru, apoi patru sute patruzeci şi patru, patru mii şi...tot aşa - se repetau la infinit în mintea mea, în ochii mei, în inima mea care bătea cu atâta putere încât aveam impresia că doar ea vorbea, în timp ce restul inimilor trebuiau să tacă! Singura care mai ticăia la fel era a celor patru litere. Defapt...literele aveau contur. Aveau ochi verzi care aduceau vara cu ei şi o împăştiau în sângele meu până clocotea. Avea buze roşii care ştiau mereu să zâmbească până în suflet ca o adiere care niciodată nu a durut. Avea piele cu miros de trandafiri şi iubire reavănă. Avea păr negru şi cârlionţat în care îmi plăcea să îmi adorm toată fiinţa. " CU tristete G.