Flori, lumanari pentru tine..o licarire care sa iti dea un semn si sa ajunga pana sus. Imi e dor de tine! :(

Dragul meu copil ,iubitul meu inger cu numele de Silviu....in aceasta zi trista ca celelalte de cand tu ai plecat ,as vrea ca cerul sa se deschida iar Dumnezeu sa-mi primeasca rugaciunile de mama pentru sufletul tau drag.Stiu ,ca nu ai vrut sa pleci ,dar ...acum e tarziu sa schimbam acest drum ...stiu ca esti printre ingeri si cu darul tau ii faci sa zambeasca asa cu faceai cand erai aici.O coronita de flori udate cu lacrimi ! Te iubim mult inger drag ! Mama.

1 Noiembrie 2013 –ziua mortilor Candelele se aprind in cimitire Mormintele-si arata a lor ,,sclipire" Doamne, Doamne ce grea povara Se arata in cimitire in asta seara Lacrimi mari le curg pe fata Celor ce mai sunt in viata. Multi de stresul acestei lumi au obosit Si se gandesc la mormant. Dar bine-ar fi sa ne rugam Cat pe pamant noi mai stam. Viata linistita sa ne fie Curati sa ajungem in vesnicie. Iar cand de aici o sa plecam Langa ingerasii nostri sa stam. Cu ei impreuna sa povestim Despre viata pe care o traim. Crizantema e o trista floare Ce adanceste a mea suparare Acum toate aleile-s aglomerate De flori ce amintesc de moarte. Azi mormintele se impodobesc De toti cei ce-si amintesc Ca au avut candva in viata Suflete dragi ce le dadea bineata. Noi cei care pe ei ii iubim Tot timpul mormantul impodobim... Ne aducem mereu aminte De ale lor dulci cuvinte Eu cu ADI si la mormant vorbesc De cate ori ma intalnesc. Saptamanal pe la ea noi trecem Sa-i mai spunem cum o ducem. Viata noastra-i tot mai grea Fara iubirea si dragostea sa. ADI noi cei dragi ai tai mult te iubim Si la tine maine o sa venim.

" Nu mă îmbăia într-o albie de litere parfumate, tăcerile mint când strivim între dinţi rodul cuvintelor, mai degrabă învaţă să-mi vorbeşti prin tâmpla mea, prin ochiul meu, prin pulsul secundei nefecundate de aşteptări. Ne-am putea renaşte într-o buclă a timpului fără veri vămuite."CU TRITETE G.M.

" Azi miroseai tot a iubire veche. In glasul tău, umbra cuvintelor ei încă se unduia, cu nonşalanţa cocorilor. Abia te întorseseşi din Câmpiile Elizee, abia-ţi găsiseşi trupul după urma unor buze încrustate în arcuirea gâtului, sub ureche... Veniseşi să-ţi sprijini tăcerile de sânii mei, să vezi dacă focul mai arde, dacă mai am speranţe uscate de pus pe jar. Da, erai obosit, vorbele tale tandre aveau cearcăne adânci, doar mâinile îţi torceau cald ca nişte pisici înfometate în timp ce numele ei ţi se zbătea isteric în volutele sângelui... Ti-am luat sărutul în palme, să nu i se destrame aripa fină înainte de vreme şi mi l-am presărat cu grijă pe trup. Tu adormeai, visându-mi plânsul preschimbat în ploaie tropicală. "

"Lor nu le-am spus că fiecare tăcere mă vinde morţii. Ceilalţi – puţini – îmi impletiseră din cuvinte coroane roşii. Mie îmi rămăsese toamna, să o răsfoiesc în loc de adevăr. "

.....:((

"aţi intrat în mine ca şi cum eu nu aş fi fost acolo nu trebuia să bateţi la uşa unei case părăsite v-aţi băgat sub pielea şi carnea mea fără să ştiţi cum dor locurile goale unde cresc muşuroaie de gânduri şi de iarbă v-aţi adăpat aştepătarile din fântâna gândurilor mele mi-aţi lăsat în schimb o cumpănă veche şi ruptă care doar ţipă sub cuvintele vântului aţi stat în casa trupului meu şi aţi scris istorii despre tristeţe şi lacrimi, mi-aţi luat inima de la locul ei şi aţi îndesat-o peste sufletul vostru, peste chip, peste privirile în gol, apoi aţi atârnat-o la întâmplare iar eu v-am ascuns mereu în locul acela unde oamenii eternizează niciodată nu aţi vrut să ştiţi cum vă săpaţi morminte în mine ele rămâneau şi după ce voi deja veţi fi plecat departe sub altă piele, în altă carne inima mea bate şchiopătat, carnea mă doare, sângele a devenit gros ca şi o lavă ce arde pe dinăuntru sunt doar un cimitir cu amintiri " cu tristete G.M.

... pentru VOI flori... si toata iubirea noastra...mereu, mereu in sufletul nostru... mereu ...

Cad ultimele frunze in acasta toamna ,sufletul meu e tot mai trist ,ma gandesc ca va veni si iarna,a trecut atata timp de cand nu te mai avem si eu am varsat atatea lacrimi pentru tine ,de durere si neputinta ,puiule drag ! Imi ridic ochii spre cerul inalt,iti caut sufletul frumos si bun in timp ce iti rostesc rugaciunile de iertare...aici la locusorul tau impodobit cu flori si ingerasi,simt doar adierea vantului sau ...e mangaierea ta ...macar acesta sa fie raspunsul tau la iubirea mea vesnica de mama !Silvia mama lui Silviu.