... esti si vei fi mereu si in gandurile noasre... printre lacrimile noastre... in durerea noastra pentru VOI...

... esti si vei fi mereu si in gandurile noasre... printre lacrimile noastre... in durerea noastra pentru VOI...

....te-am chemat puiule ....ai venit macar in visul meu...pentru o clipa am fost fericita ....iti multumesc Doamne ...ai grija de sufletul lui drag!

Copil iubit de tot si-n toate cate in gand si-n suflet mi se zbat te chem privind la cer si sper ca poate... tu ma auzi cum eu te plang stingher rugandu-mi si-nsirandu-mi lacrimile pe rozar... Copil ce-mprastii peste tot lumina si zambet dulce si esti o stea pe cerul meu coboara-n pantecul ce te doreste si fii miracolu-mi etern... Copil chemat in orice rugaminte si-n orice ruga catre Doamne Doamne atinge-mi sanul si lasa ca sarutul meu de mama sa te-alinte... caci Te Iubesc de-acum...copilul meu!

Dumnezeu sa il odihneasca in pace!

Domnul in grija sa va aiba , pentru noi ingeri sunteti in cer si pe pamant, Raiul sa va dea vesminte de lumina , noi va vom pastra vesnic in inima si-n gand . . . . .

....Un Nou An pe care l-am inceput cu o continuare a durerii ,a suferintei pentru plecarea ta,nimic nu mi-a schimbat gandul care fuge la tine,mi-e foarte greu ,nu stiu ce sa fac ,te caut din nou...nu pot sa-l opresc si daca as vrea ! Mi-e foarte dor de tine puiule drag....TE IUBESC MULT ! Silvia mama lui Silviu.

Zilele trec . . .intrebari mereu fara raspuns . . .cuvintele sunt atat de neputincioase , greu se rostesc si durerile . . .DOR . . .privim spre cer si strigam dorul si golul care nu se poate umple cu nimic niciodata . Va vom iubi mereu dragi ingeri nevinovati !

ninge molcom în tărâmul zăpezilor nevindecate, am visat cum o mână nevăzută mi-a tatuat flori de gheaţă pe inimă, cum din oglindă se uita la mine iarna şi mirosea a ger şi, noi încremeniţi pe rug muream, pe îndelete, muream; mai ţii minte verbul acela? dacă da... unde eşti dacă-ţi sunt, mai cunoşti oare alba cărare şi al iernii mister nesfârşit? revino în miezul ei! te caut în stropi de lacrimă albastră şi-mi ninge, acolo, între vis şi trezire; ninge molcom în tărâmul zăpezilor nevindecate.

ninge molcom în tărâmul zăpezilor nevindecate, am visat cum o mână nevăzută mi-a tatuat flori de gheaţă pe inimă, cum din oglindă se uita la mine iarna şi mirosea a ger şi, noi încremeniţi pe rug muream, pe îndelete, muream; mai ţii minte verbul acela? dacă da... unde eşti dacă-ţi sunt, mai cunoşti oare alba cărare şi al iernii mister nesfârşit? revino în miezul ei! te caut în stropi de lacrimă albastră şi-mi ninge, acolo, între vis şi trezire; ninge molcom în tărâmul zăpezilor nevindecate.