Ma gandesc de multa vreme sa sun sa sa scriu mamei, tatalui, Oanei...mereu ma opreste o violenat durere, fiindca l-am iubit foarte mult pe acest scump var al meu...ma conducea seara la tramvai, pe ger, la BucureĀ“sti, si imi vorbea despre matematica..Pasiunea lui, seriozitatea muncii sale, daruirea exceptionala in tot ce facea imi lipsesc. As vrea sa gasesc "cuvinte potrivite" si sa vin la Bucuresti intr-o zi, sa-l vizitez in casa sa eterna si sa-i imbratisez pe cei dragi...Respect atat de mult durerea familiei, incat nu indraznecs sa-i contactez, inca, pe dna Nina, pe dl Puiu, si, mai ales, pe tine, draga Oana, a carei durere o simt fara grai si fara distanta...
Cu dor si cu mare tristete,
Monica
Postat de Monica Vlad din Sibiu, la data 08 Martie 2011