"Aşteptând micuţul-infinitul meu miracol..., privind către burtica unde din când în când se simt mişcările unui omuleţ ce luptă să trăiască, să învingă, să se nască... mă gândesc că legătura dintre mamă şi copil ar trebui să fie una magică, deosebită..., o legătură de viaţă! Pe mine copilul meu nenăscut încă m-a învăţat să trăiesc, să zâmbesc, să vreau să biruiesc şi să urc munţii cei mai înalţi ai destinului...pentru el, pentru dragoste, pentru mine...! M-a învăţat că viaţa este un dar absolut magic şi mă învaţă mereu lecţii importante pe care nu am ştiut că voi putea vreodată să le învăţ! Trăind această minune...nu pot să nu las pe colţul genelor o lacrimă ..gândindu-mă la MAMA... Ea, cea care m-a născut..., ea sub ochii căruia am scos primul scâncet în dorinţa de a trăi...! Încă dinainte de a mă naşte..., din momentele în care de ea mă lega orice mişcare de a ei, mă lega un cordon fermecat...ar fi trebuit să învăţăm amândouă că noi suntem magice, fermecate, că suntem invincibile...că putem cuceri orice împreună şi putem învinge valurile...! Da, ar fi trebuit să învăţ că zâmbetul te ridică..., că privirea te mângâie, că pieptul te alintă... Între noi două s-au născut depărtările, iar marea dintre noi care trebuia să ne atingă cu duioşie...e plină de valuri înspumate, de corăbii de sentimente ATIT DE PUTERNICE de insule de îmbrăţişări inegalabile munţii mei de iubire de unde strig: sunt invincibilă? Unde e marea mea unde trebuia să mă pierd fără să mă înnec în valuri ce plesnesc fiinţa cu iubire invincibila, magica, duioasa mea cu ochii de mine pe genunchii căreia să îmi adorm tâmplele sufletului meu obosit de atâta viaţă grea...prea timpuriu să spun asta...prea târziu să mai pot schimba ceva... .mama mea...în care trebuia să îmi nasc fiecare clipă a copilăriei..., fiecare întrebare a adolescenţei..., fiecare luptă a tinereţii... ., între viaţa care pentru ea nu a fost ce trebuia să fie şi viaţa mea care acum ar trebui să reînceapă..., e pierdută undeva mai departe decât o poate îmbrăţişa privirea mea care o plânge de drag şi dor..., e lângă mine şi totuşi nu am să pot să o regăsesc niciodată! Şi totuşi...o iubesc enorm...îmi va fi mereu dor de marea ce trebuia să o privim împreună, de munţii ce trebuia să îi urcăm împreună..., îmi va fi dor şi drag mereu fost niciodată, dar i-am dăruit în sufletul meu...! Mi-e dor de mama... MAMA MEA STII TU...

"imi ridic din inima sangeranda asemeni unui izvor scara catre viata prin irisul incetosat de lacrimi din care cresc ghiocei incerc sa prind soarele sa-l plimb asemeni unei bobite de roua pe gene planse, dar timpul tace aud doar glasuri si nici macar umbrele nu ma mangaie pe mainile din care incep sa prind radacini infipte in vise si stele bea tu din mine zambet si sarabande de maci rosii eu vreau doar sa fiu albastra... ca si cerul! "

CRIS, IN SFARSIT POT SA ITI SCRIU.. MI-E TARE TARE DOR DE TINE! EU SUNT IN SESIUNE, APOI AM LICENTA SI DUPA CEL MAI PROBABIL VOI PLECA.. SI MA TOT GANDESC LA CUM AR FI FOST DACA NU PLECAI ATAT DE DEPARTE.. MI-AS FI DORIT TARE MULT SA FII AICI.. TE IUBESC, INGERUL IUBIRII! SI PE MAMI TAU O IUBY!

...DRAGOSTE!!!...PUISORUL lui Costi are mare nevoie de NOI!!!.....

...ceau CRISTIANA!...pusy!!!!....

"..poate într-adevăr nu am să ştiu..., nu am să pot să descriu atâtea lucruri, oameni, zâmbete...câte mi-aş dori... ...poate într-adevăr nu am nici un talent anume...poate însă dragostea pe care o simt faţă de cei iubiti...faţă de copilul meu încă nenăscut...faţă de oameni nu se poate descrie...poate cuvintele ştiu cu adevărat să tacă...să se închine..., dar nu ştiu simt câteodată, aşa, ca un gând nebunesc, ca o obsesie că...POT...!!! Pot să fac asta! Pot să descriu ce iubesc...pot să descriu fiecare om..., fiecare zâmbet..., lacrimă..., răsărit... prin culorile sufletului meu... ...nu va fi un tablou nedescris încă...nu va fi un cucubeu perfect...nici măcar nu va fi poate un curcubeu reuşit..., dar va fi măcar o încercare de a picta prin sufletul meu un curcubeu... ...am încercat până acum zeci de ciorne...zâmbesc!...zâmbesc pentru că nu am ajuns la capăt cu niciuna şi nu am nici un final...pentru că nu vreau să fiu aşa...!...nu sunt omul transcrierilor!...îmi place să fiu spontană...să greşesc...să... aşa sunt eu! Păcat!?..., dar nu vreau să îmi transform gândurile...pe mine în ceva ce nu sunt...în ceva ce nu mă defineşte...în ceva ce îmi va aminti de tine ...acum...vreau să scriu ca şi de obicei ceva frumos...poate nici nu îmi va ieşi şi iarăşi voi naşte zâmbete..., dar aş descrie ceva frumos... poate un răsărit?...poate un sentiment?...paote un om oarecare ce mi-a oprit sufletul câteva clipe în trecere?...poate aş vrea să vorbesc despre ceva spectaculos?... cea mai spectaculoasă "întâmplare" ce mi-a trecut acum prin minte e...viaţa! ...dar, singura meadorinta esti TU nu pot să încep să scriu nimic despre viaţa mea...pur şi simplu nu am auzit-o...viaţa mea nu îmi bate în piept...nu ticăie odată cu timpul...nici măcar nu ştiu de unde să încep...!!! ...privesc prin mine în timp...timpul meu uneori se scurge înapoi...şi totul pare asemeni unui film voalat dintr-un aparat vechi şi prăfuit... îmi vine să plâng!..., dar nu vreau să îmi amintesc de timpul în care până şi plânsul îmi era interzis şi îndesându-mi un prosop pe faţă...urlam în mine...să nu mă audă ecoul meu şi să vină înapoi... îmi vine să urlu...!!! ...habar nu am unde am învăţat să ţip prima dată... ...ar fi normal să fi fost atunci...în cămăruţa aia de spital sub ochii mamei mele când medicul mă ţinea cu capul în jos şi-mi dădea palme ca să pot să învăţ "să respir viaţă"..., dar NU!... nu a fost atunci...mi-aş fi amintit cum am învăţat să trăiesc... atunci am învăţat doar să plâng prima dată..., atunci am învăţat să respir primii oameni..., atunci am învăţat să respir lacrimi..., .."viaţă"... ...de atunci am mimat să respir multe...nu vreau să le amintesc...toţi le respirăm... am învăţat să respir şanse..., dar nu am învăţat să le trag cu putere în piept...să le simt acolo înăuntrul vieţii mele lovindu-mă cu putere şi...atunci m-am trezit...m-am trezit în cădere încercând să mă prind de soare..., de cer..., de un zâmbet..., de meschina şi nenorocita aia de încredere pe care de abia dacă o mai puteam zări şi am încercat în toată disperarea mea să mă agăţ de ele...ironic...cu ce?... cu toată puterea din...viaţa mea!!!? ...poate..., dar spun poate...atunci în timp ce plecam încet...am ţipat prima dată a "viaţă" şi am învăţat să mă nasc?... sau poate... vorbind despre viaţă...mi-am amintit că atunci în cădere viaţa mea a învăţat să respire prin iubire?..., iar acum îmi aminteşte că există prin...viaţă?... viaţa din viaţa mea?... ...poate ceea ce e defapt spectaclos este o zi oarecare...pentru mine ziua de 2.. cand printr-o primă izbucnire din dorinţă de viaţă...un "bebel" plin de personalitate s-a încăpăţânat să îmi arate că...există...că fiecare bătaie de inimă a lui înseamnă "a respira viaţă"...şi înainte de a se naşte mi-a dat o lecţie importantă...mi-a arătat că eu trebuie să exist frumos, simplu, plină de iubire...deoarece chiar dacă curcubeele nu sunt perfecte el va trebui să înveţe să le privească...şi să se bucure de viaţă..." Cu tristete G.M.

"cerul şi-a deschis toate bisericile pentru mine mamă a devenit doar un drum bătrân şi istovit norii par nişte grote în care ecoul rugilor are doar dus, fără întors sufletul meu strigă, strigă,...strigă, dar nu se aude. e mut în el. în tăcerea lui singurele sunete sunt doar întrebările ce-mi viscolesc în tâmple! pe ln mine cresc griji şi dureri mamă, iar vulturii ţipă a dangăt în zborul lor rotund azi alerg la tine ca şi cum drumul meu s-ar termina în faţa ta îngenunchez şi-ţi strâng miinile ca şi atunci ma mingiiai pe suflet cântându-mi de leagăn ei sunt altarul pe care buzele mele căutau viaţa ...şi atunci ...şi acum ...şi strig: - Ajută-mă mamă!!! Eşti ultima mea biserică şi doar cu fruntea pe mâinile tale îl ştiu rosti frumos pe Dumnezeu când El stă întors într-o parte supărat... şi-n timp ce mă înveţi din nou a vorbi şi a plânge... cântă-mi de leagăn mamă. cum ne mai durem noi amândouă MAMĂ...! "

Cris....Oare.....?

...am nevoie de Dragostea TA!!!....nimeni nu m-a iubit vreodata ca si tine.....AM NEVOIE DE TINE!!!.....PUISORUL MEU SCUMP SI DRAG!!!

O coronita din cele mai frumoase flori ...pentru un ingeras cu numele de Carmina !