eri am comemorat 27 de ani de la moartea fulgeratoare sotului meu ,un suflet drag si nepretuit,care din pacate a plecat dintre noi la varsta de 33 de ani,lasand in urma un copil care mai avea 8 zile sa implineasca 7 anisori sa mearga in clasa a I a la scoala.........pentru el aceasta suferinta a fost,este si va fi vesnica....."condamnat" pe viata sa traiasca fara tata. Uneori vine prea devreme … despartirea de o persoana careia i-am cantat “La multi ani” cu convingerea ca urarile noastre o vor tine langa noi pe termen nelimitat…. Iar acum ii “cantam” doar “Vesnica pomenire” si vorbim de el la timpul trecut.Dureros,sfasietor,trist....Va ramane mereu in sufletele noastre !!!! A fost un om careia ii datorez multe pe acest pamant si caruia ii multumesc din suflet ca m-a iubit, m-a certat, m-a vegheat, m-a dorit! Dumnezeu sa te aiba in pace, Constantin (Costel)!AMIN!

Astazi se implinesc 26 de ani de la trecerea in nefiinta a prea iubitului nostru sot si tata Costel Menciu,o pierdere incomensurabila pentru intrega noastra familie,prea repede,prea tanar si mult prea greu de suportat durerea lasata in urma lui.DUMNEZEU sa-l iarte si sa-l odihneasca in veci vecilor, AMIN !

Moartea este singurul lucru, în zilele noastre, căruia nu-i poţi supravieţui.Moartea este condiţia sub care am fost născuţi. Pacat ca a fost mult prea devereme ,moartea lui Costel,o lasat un imens gol pentru toti membri familiei noastre . Ne amintim cu drag,mult dor si multe regrete,ca nu mai este printre noi.Nu te vom uita nici cand!!

A murit in floarea varstei,lasand un gol imens in vietile noastre ,mai ales a copilului sau care atunci avea numai 7 anisori,avand si astazi o rana sufleteasca care nu i se va vindeca niciodata,desi au trecut 25 de ani.Vei ramane mereu in sufletele noastre !!!!!!! DUMNEZEU sa-l odihneasca in pace! AMIN!

Moartea este singurul lucru, în zilele noastre, căruia nu-i poţi supravieţui.Moartea e un abis, în care deşi ştim că trebuie să pătrundem cu toţii, de câte ori intră acolo cineva drag şi apropiat, în noi, cei rămaşi pe marginea prăpastiei, se sfâşie sufletul de teamă, jale, disperare. Toate raţionamentele se sfârşesc la acest mal şi-ţi vine doar să strigi după un ajutor, care nu poate veni de nicăieri. Singura salvare, singura mângâiere ar putea fi credinţa, dar cineva care n-are nici lumânarea asta în mână, acela pur şi simplu poate să înnebunească la gândul nopţii veşnice. Odihneasca-se in pace! ai grija de acolo si de cei care te-am iubit si te iubim incontinuare!AMIN

De acolo de unde esti...ai grija de cei de aici.