Un dor imens ...trece timpul si parca nu se simte , parca ramanem in urma , rataciti in amintiri si cuvinte , dar in acelasi timp esti cu noi in suflet si in minte ...ne lipsesti mult Alexuta ....

La tine ma gandesc ...tu esti plecata-n stele,as vrea odata sa te-ntreb dac-i mereu lumina-n ele ?dar cum e acolo ? cer senin ? mai trec si pasari calatoare ?la noi de mult nu mai revin, din cer nu vor sa mai coboare ....

Pe cararile spre sufletul meu , ingerii merg desculti , pentru ca aripile lor , sa nu stearga cu varfurile urmele tale ....

Azi am stat pe scaun afara ...am vrut sa vad cum se topeste toamna in mine ...sa tin in mana o frunza ...amintirea ta ...sa plang frumusetea ta , un inger din cer , cu toata iubirea mea ...nimeni nu poate sti ce este inchis in sufletul meu ...un dor infinit ...

Mi-e greu si doare , si ziua dispare , lumina imi esti tu , ingerul meu , scaldat in raze de soare , divin a ramas doar visul uitat , te-ai dus pe un inger cu aripi purtat , vorbesc cu dor de tine , pentru ca ai plecat candva intr-o seara ...de primavara ...

Stii ? ma intreb , te intelegi bine , cu ingerii ?nu ma indoiesc ...si ei au remarcat iubirea ta pentru copii. Nu sunt suparata ca ii iubesti mai mult pe ei , ca esti mai aproape de ei decat de mine !...dar ca uneori dorul devine sfasietor ...stii ?sunt grele si impovaratoare amintirile .Stiu ca din cer privesti cu dragoste spre noi ...ca poate intr-o zi ne vom intalni...

Alexuta , privirea ta rupta din cer am vazut-o in vis in noaptea trecuta...ai venit acasa ...pentru putin timp ai fost aproape de mine , adevarat ca a fost numai un vis dar mi-a mai alinat dorul ...apoi ai plecat la stelele care pier , cu dragostea nemasurata ...

Ce mi-a mai ramas decand ai plecat ? mult dor sfasietor si -un vis apus !te strig mereu sa-ti spun ca te iubesc ...dorul de tine il pun in cuvinte ...te simt mai aproape ...din ganduri in cuvinte si deodata ma pierd in golul din mine . in singuratate ...nu mai esti tu ...

Afara toamna zambeste fericita , este soare ...frunzele sunt adunate de vant , eu stiu ca am privirea impietrita ...te astept ...tu nu mai vii ...cum sa alung tristetea ? cand fara tine n-am nimic , decat un suflet gol si trist ...

Ai plecat spre Infinit , dincolo de spatiu si timp , in imensa tacere , acolo unde iubirea nu moare niciodata ...iti trimit sufletul meu , sa-ti lumineze calea , tacearea doare , numai Dumnezeu imi da alinare ...