Ai fost creata sa-mi fii floare , si stea pe cerul meu de stele , cea mai frumoasa dintre ele , lumina mea stralucitoare .....

Pana la tine e cale doar de o ninsoare ...fiecare fulg ce te va atinge ...te va mangaia cu dorul si iubirea mea ...e iarna geroasa , tu esti cu ingerii din cer , in lumea astrelor , unde in veci ei nu pier ..

Esti un fulg ratacit prin ninsori , pe zapada ti-am cris doua randuri ;te iubesc infinit , ingerul meu , peste linistea mea trec furtun i , eu te chem neincetat , dar tacerea ma doare, duce cu vantul dorul meu catre tine ...

Uneori as vrea sa ma duc in acel loc , sa pot mangaia pentru cateva clipe umbra, apoi , as pleca in tacere , pastrand in suflet , conturul sufletului tau , ca pe o amintire vie ...

m-am trezit , iti strigam numele , iar ecoul , imi raspundea , sunt aici , esti aici ?...insa dimineata a fost neiertatoare ...visam ...ca te tineam de mana dar , atingerea nu o simteam ...dar mana mea inca te cauta cu disperare ...

Nimic nu-mi poate mangaia inima ...cateodata vreau sa ma -ntorc in timp...nu se mai poate ...lacrimile sunt cuvintele pe care inima mea nu le poate exprima. oricat as plange , lacrimile nu-mi pot asterge amintirile cu tine ...dar ce sa fac ...ma rog , ma rog ...ma rog , doar atat mi-a mai ramas ..

Timpul trece, iar tristețea și dorul sunt de nemăsurat.

tu floarea mea gingasa , cu fiecare zi erai tot mai frumoasa ,iar hrana ta divina era iubirea noastra, acum , in fiecare zi ,te astept , sa vii , dinspre acel apus , de unde glasu-mi te cheama sa vii sa-mi alini durerea ...

As vrea sa-ti spun ''mi-e bine ''dar chiar oare imi e ?Amintirile ce-mi inunda sufletul ma rascolesc ...unde sunt zilele acelea frumoase ? sunt bine dar sufletul imi plange in intuneric , orice traire din mine, o simt si doare ...

Am vrut sa-ti scriu cu gandul pe o frunza inghetata , dar ninge fara teama , mai mult ca niciodata , stelute reci de ger se aseaza peste tot , trimite-mi prin fulgi raspunsuri, sa le ascund i suflet , dar sa nu stii cat doare !