De-as fi ninsoare doar o clipa /ti-as ninge peste o aripa /sa-ti sprijin doru-n agonie / si zborul meu al tau sa fie .....cum sa traiesc /cand nu pot stinge dorul /care tainic dogoreste ...

Ai plecat intr-o seara si ca un val ai disparut in zari , lasandu-mi numai intrebarea ...de ce ? voi astepta sa treaca iarna , apoi cu glasul tremurat sa te strig , de n-ai sa auzi iti voi lasa ecoul , si daca singur se va intoarce , o sa-nteleg ca n-ai putut sa vii ..

Pentru tine Alexandra...cu lacrimi si durere....inca un inceput de an fara tine ...cata tristete ,ingere ! Silvia mama lui Silviu .

Plecarea ta brusca ne-a marcat viața. Dragostea și dorul nu dispar niciodată, doar cresc.

Ai fost creata sa-mi fii floare , si stea pe cerul meu de stele , cea mai frumoasa dintre ele , lumina mea stralucitoare .....

Pana la tine e cale doar de o ninsoare ...fiecare fulg ce te va atinge ...te va mangaia cu dorul si iubirea mea ...e iarna geroasa , tu esti cu ingerii din cer , in lumea astrelor , unde in veci ei nu pier ..

Esti un fulg ratacit prin ninsori , pe zapada ti-am cris doua randuri ;te iubesc infinit , ingerul meu , peste linistea mea trec furtun i , eu te chem neincetat , dar tacerea ma doare, duce cu vantul dorul meu catre tine ...

Uneori as vrea sa ma duc in acel loc , sa pot mangaia pentru cateva clipe umbra, apoi , as pleca in tacere , pastrand in suflet , conturul sufletului tau , ca pe o amintire vie ...

m-am trezit , iti strigam numele , iar ecoul , imi raspundea , sunt aici , esti aici ?...insa dimineata a fost neiertatoare ...visam ...ca te tineam de mana dar , atingerea nu o simteam ...dar mana mea inca te cauta cu disperare ...

Nimic nu-mi poate mangaia inima ...cateodata vreau sa ma -ntorc in timp...nu se mai poate ...lacrimile sunt cuvintele pe care inima mea nu le poate exprima. oricat as plange , lacrimile nu-mi pot asterge amintirile cu tine ...dar ce sa fac ...ma rog , ma rog ...ma rog , doar atat mi-a mai ramas ..