Actriţa Stela Furcovici, rămasă în amintirea noastră ca Ecaterina Teodoroiu, avea toate şansele să ajungă un nume de succes în cinematografie. Soarta a decis altfel. A murit brutal, învinsă de propriile dezamăgiri.
Era energică şi expansivă. De-o veselie extraordinară. Citea mult. Îi plăceau drumeţiile. O remarcaseră americanii. Avea un viitor bun în cinematografia română. Dar a murit brutal, trîntită la pămînt de propriile dezamăgiri.
A trăit intens şi-a murit banal. A fost o rebelă, a simţit şi gustul dulce al succesului, dar şi gustul amar, înecăcios al dezamăgirilor vieţii. Stela Furcovici, actriţa care s-a remarcat în trei dintre filmele de colecţie ale regizorului Dinu Cocea, “Ecaterina Teodoroiu” – de altfel, filmul care-a consacrat-o pe marele ecran, “Iancu Jianul Haiducul” şi “Iancu Jianul Zapciul”, ar fi putut avea o carieră strălucită, pentru că avea talent, ar fi putut să joace mult timp pe scena teatrului din Turda (şi nu numai), dar n-a fost să fie atît cît ar fi putut.
La 30 noiembrie 2000, cu aproape o lună înainte să împlinească 47 de ani, actriţa a fost implicată într-un accident de circulaţie pe una din străzile oraşului Turda. A încercat să traverseze neregulamentar, se pare că eşarfa de la gîtul ei a fost prinsă de oglinda retrovizoare a unui autoturism, iar ea a fost trîntită la pămînt. Impactul a fost dur, Stela a suferit o fractură craniană şi, în drum spre spital, a murit în ambulanţă. Aşa s-a dus o viaţă, o viaţă de om, o viaţă de artist.