Azi nu reusesc sa iti scriu. 4 ani - nu multi. Dar azi par o vesnicie.

Toate visele noastre s-au stins. Vroiam sa imbatranim impreuna. Dar am ramas sa-mi duc zilele cernite alaturi de fiica noastra. Dumnezeu sa te aiba in grija !

Vei fi tot tompul in inima si gandurile mele. Betiana

Tata, ma gandeam azinoapte cum as fi asteptat ora 12; numai pentru a fi eu prima care te suna. Si cum am fi venit in weekend sa te serbam, sa ne bucuram, sa ne enervam si sa ne impacam. Atatea gesturi si obiceiuri care astazi, la 64 de ani ai tai, nu isi mai au locul in lumea reala...

3 ani - ziua asta de 4 noiembrie a devenit un reper pentru mine, pentru noi. al lipsei tale. dar esti mereu aici, azi este amintirea cea mai grea dar sunt celelalte zile, cu amintiri frumoase si calde.chiar si asa, insa, fiecare amintire este atat de plina de senzatia de gol...

Ati fost un profesor deosebit intr-o vreme cand cei deosebiti erau marginalizati. Ne-ati demonstrat ca a fi deosebit - cult, sensibil, pasionat de o idee - este frumos, in primul rand pentru tine insuti ca om. Ce pacat totusi ca nu am stiut sa va pretuim mai mult pe-atunci. Un gand pios si recunostinta.

Dumnezeu sa va odihneasca in pace domnule profesor !

Dumnezeu sa il odihneasca in pace!

Pe 18 aprilie ai fi implinit 63 de ani. Nu ti-a fost dat sa ii mai traiesti. Acum sunt singura si trista. Gandurile mele vor fi mereu pline de tine. Sa ai parte de liniste si odihna vesnica !

2 ani...e soare azi, atunci era urat, era aproape iarna. era frig in toata lumea. daca e soare inseamna ca esti impacat? 2 ani, zi de zi....