Nu cred că ti-ai imaginat vreodată cât de multa durere mi-ai lasat,nu pentru ca erai prea mic sa-ti dai seama. Pentru că dacă ai fi putut nu m-ai fi părăsit. Cuvintele nu pot exprima cantitatea de emoţii care au venit cu încercarea de a te lăsa să pleci. În fiecare zi a fost o lupta. A trecut un an si jumatate şi e încă greu pentru mine să înţeleg că într-adevăr ai plecat. Uneori, încă, nu ştiu ce să fac cu mine însami. Au fost zile in care nu am vrut să mă ridic din pat, Şi zile că, dacă m-am ridicat, nu am putut decat sa plang,sa plang şi iar sa plâng. Un an mai târziu şi încă mai stau si ma uit la pozele tale, Uneori mă culc cu ele langa mine. Mi-e dor de vocea ta, Mi-e dor de zambetul tau, De ochii tai,de atingerea ta, Mirosul tau,Felul tau de a fi,Imi lipsesti atat de mult...

Ai fost atât de plin de viaţă, mereu zambitor si fara griji, viata te-a iubit fiind o parte din ea, Şi eu te-am iubit fiind o parte din mine. Ai putut sa ma faci sa rad, Cand mai aveam o zi proasta, Nu conteaza cat de trista am fost, Ai putut sa-mi iei durerea deoparte. Nimic nu te facea sa te opresti. Dar Dumnezeu a decis ca are nevoie de tine, Si din această lume ai plecat, Dar tu ai luat cu tine si o bucata din inima mea, Inima mea care nu va mai fi niciodata le fel. Scaunul tau este acum gol, Şi e greu să nu văd faţa ta, Dar eu ştiu ca niciodata, Nimeni nu va avea vreodată locul tau.Intrebarea este de ce?,De ce Dumnezeu mi te-a luat? Nimic nu va mai fi la fel niciodata,casa e goala fără râsul tau, dar ştiu că eşti în Rai, vegheazi asupra mea si te uiti la mine si acest lucru imi da putere sa merg mai departe stiind ca intr-o buna zi ne vom intalni.

E-atata marmura deasupra, Atata alb si-atata puritate Tu te-ai inchis la tine in cetate, Lasandu-ne, in urma ta, doar umbra... Tot caut de un an chei potrivite, Sa pot patrunde taina din mormant Ma doare, dar nu scot nici un cuvant, Caci usa, an de an, nu se deschide... Stau in genunchi pe marmura pustie, Plang si ma rog si-mi cer mereu iertare, Tacerea de sub marmura ma doare, Gandul de-a cobori la tine, ma imbie. E liniste in cimitir, iar printe cruci Privisc cum trist si soarele apune, Nu-mi mai gasesc nici rostul azi in lume Caci ne-ai lasat in casa ca doi cuci... Plec iarasi lacrimand de langa tine Nici azi la intrebari nu mi-ai raspuns De dor, de jale sufletu-i rapus Si-astept sa ma intorc la tine, maine!

Dacă ştiam că va fi ultima dată când te-am vazut adormit, m-as fi rugat la Domnezeu, sufletul tău să il păstrez. Dacă ştiam că va fi ultima dată când te văd , te-as fi imbratisat şi te-as fi sărutat de multe ori . Dacă ştiam că viata ta va fi atat de scurta , as fi inregistrat mai multe casete video,in fiecare zi cand te jucai. Dacă ştiam că ne vom desparti vreodata, nu as fi lipsit de langa tine un minut in plus si ti-as fi spus intruna "Te iubesc''. Eu stiu ca nu va mai exista o alta zi pentru a-ti spune "Te iubesc'', Dar ce mai pot face?,decat sa sper ca ne vom intalni intr-o zi caci numai asta ma tine in viata,speranta revederii.

Baietelul meu iubit, te-ai dus, fără ca eu sa-ti pot spune la revedere, vad un vid fără sfârşit,care nu se va mai umple vreodata. Eu stau la mormântul tău, şi nu pot să cred că te afli in el. Ma sufoc de durere si de lacrimi. Nimeni nu va putea niciodata sa-mi diminueze durerea, pentru că nimeni nu te va înlocui vreodată. Dar durerea va dispărea în cele din urmă, atunci cand voi veni langa tine , dar pana atunci vei trăi pentru totdeauna în inima mea! Te iubesc Mihai si te rog in fiecare zi sa te uiti in jos la mine si sa-mi dai un semn ca existi si ca ma vezi.

Multumesc mult doamna Camelia,sunteti o persoana atat de draguta.

Mihai, esti in fiecare celula a corpului meu, in fiecare emoţie, fiecare respiraţie, fiecare gand si fiecare miscare. Mi-e dor atat de mult. În iubire profundă, eternă şi necondiţionată-mama ta care te iubeste mult.