L-am cunoscut bine pe Stefan Mandici. Am fost colegi pana in 1990 la Elba. Stefan lucra la serviciul Metrologie, iar eu la Centrul de Calcul. Eram vecini, fiind in aceeasi cladire. Eu mergeam des la baietii de la metrologie, pentru ca erau numai barbati, cu diverse treburi. Toti de acolo erau minunati, dar Stefan era deosebit, era jovial, avea un zambet sincer si foarte frumos asa cum ii era si sufletul. Avea o mare noblete sufleteasca. Faceam parte din aceeasi organizatie de P. C. R. si adesea isi exprima parerea cu mult curaj, era coerent in gandire si in vorbire. Era un om inteligent, cumpatat, placut. Ulterior ne-am mai intalnit si ne-am bucurat. Apoi a fost la Loteria Romana unde a fost coleg cu fiica mea. Imi pare rau ca s-a mutat de la noi, mi-e dor de zambetul lui si de vorbirea lui speciala. Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca ! Condoleante familiei.
Postat de Gabrinela din Timisoara, la data 28 Noiembrie 2013
