Ionica, stai cuminte ca venim si noi!

"In templul luminii/ Un soare-a apus" Ai fost soarele pentru noi, tata! Pustiu e acum...neputinta si intuneric...Ani mi-au trebuit sa ma obisnuiesc, sa accept gandul ca se pot termina lucrurile si asa... Dar acum ceva din mine nu poate sa creada, sa realizeze... O amortire si o impietrire... Acum cateva zile eram la Parcul Trandafirilor si radeai asa jucaus... asa simpatic... eram din ce in ce mai comvinsi cu totii ca pericolul a trecut ... Nu stiu ce a fost... nu stiu de ce ...totul sec si gol... Eu pe tine tata te-am cunoscut in 2 ipostaze: dur autoritar, drept, exigent, barbat puternic si bun, iar pe de alta parte, in ultimul timp, suferinta te-a mai nascut o data si te-am vazut de o inocenta fara margini, fragil... Te cautam, tata! Eu te caut si stiu ca te voi regasi ... Sa nu ne uiti! Noi nu te vom uita niciodata! Iar atunci cand te vei duce sa cladesti alta lume, sa ne chemi ca in poezie "vom reface lumea cum a fost candva/ Dintr-un vis de sanii si de clopotei..." Mi-ai aratat o latura a vietii pe care nimeni cred nu mi-a mai aratat-o, singura care imi da sentimentul rostului, al sensului...latura aceea care are cel mai mult legatura cu inima, cu dragostea, cu sensibilitatea, latura aceea care se oglindeste in gesturi de o rara gingasie sufleteasca... Trebuia sa plec de acasa, imi iau bagajul si tot ceea ce imi trebuie, ne luam la revedere si la plecare tu ii spui mamei sa imi dea si niste iasomie... sa iau adica si frumusete ai armonie de acasa... Un gest care m-a emotionat mult, care m-a facut sa inteleg de ce suntem tata si fiica... dincolo de sange, legatura dintre noi este sufleteasca, spirituala... Ne cunosteama dinainte, tata. Inainte de viata asta ne-am promis ca ne intalnim si ne-am intalnit. Sa facem in continuare aceeasi promisiune. Mai sunt atat de multe de spus si de facut ...Total insuficient a fost. Trebuie sa mai avem o sansa sa traim mai deplin, sa comunicam mai bine, sa facem totul mai temeinic, mai atent! Trebuie!

Sincere condoleante... Dumnezeu sa-l odihneasca in pace.

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace.A fost un om exceptional,un profesor extraordinar cum putini sunt.Domnule profesor,ne vom aminti intotdeauna cu bucurie de dumneavoastra,va multumim din inima.

A plecat dintre noi un OM adevarat. Sincere condoleante familiei indoliate din partea studentilor de la Managementul Energiei, promotia 2009 / masteranzilor de la ETME. Domnule profesor, veti dainui etern prin munca pe care ati investit-o in noi. Dumnezeu sa va odihneasca in pace!

Dumnezeu sa il odihneasca in pace!

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

Ionica ..unde esti....? Mi-e dor de tine...Nu mai pot respira...!!

Cuvintele sunt de prisos. S-a dus in neţărmuritul ocean al păcii un om nemaipomenit. Dar, aşa cum ne-a promis, veghează în continuare asupra noastră. odihniţi-vă în pace domnule prpfesor!

Su-mi vine sa cred ca tatal meu nu mai este...Stiam ca va fi dureros, dar nu ma asteptam sa fie chiar atat de dureros. In ultimul an l-am vazut de trei ori; iar ultima oara cand am vorbit cu el la telefon (sambata 26 iunie)a inceput sa planga. Mi-e atat de dor de el...Nici macar nu am putut fi acolo, sa-l conduc pe ultimul drum...Cat de mult as vrea sa dau timpul inapoi...Mi se pare foarte nedrept ca s-a intamplat asa. Isi dorea sa fie batran, sa stea cu nepoteii, sa-i invete poezii, sa le spuna povesti. Ma tot intreb DE CE?...si nu gasesc nici un raspuns. Taticule drag, ti-am aprins o mica luminita la margine oceanului... Te rog sa ma ierti ca nu am fost acolo...tu stii ca o sa ne reintalnim candva.