" Aş vrea să vă spun că mi-e bine, că locuiesc în viaţa mea confortabil, ca un eschimos în igluul său alb dar mai bine PLâNG, (un plans curgător şi trist, un fel de cristal spart mărunt şi îndelung) mai bine v-aş povesti despre iarna ce bate la uşă (e doar prefăcătorie, să ştiţi, oricum va intra neinvitată, nesimţita, găsindu-ne cu toate sentimentele dezbrăcate) ţie...aş vrea să îţi spun povestea pe care n-am ştiut-o aseară, aşa, ca un dar de rămas bun, să ţi-l atârni de cheile gândurilor dar mai bine mă pierd în apele căprui ale irisului tău şi te mai iubesc câteva minute aş vrea să îmi spun că dimineaţa asta va fi una obişnuită, aceeaşi cafea, aceleaşi cearcăne în adevărul oglinzii, aceeaşi stradă dreaptă şi previzibilă ca o prejudecată, dar mai bine m-aş duce să-mi dorm spinul din inimă şi să mă rog să nu mai cânte cocoşul (afurisitul, mereu se urcă pe zidurile mele împrejmuitoare) şi să mă rog să nască soarele o lume fara lacrimi si durere..."Cu drag G.M

" Poate îmi voi aduna cândva gândurile într-un bol de sticlă - neapărat albastru – şi o să cred că am cerul meu personal, poate din toate spasmele orelor voi face o poveste cu final fericit până atunci vreau să fiu frunză, presimţindu-mi căderea. (clipa desprinderii trebuie repetată sub biciul soarelui; se poate plânge, uneori, în foşnete nicicând auzite) 'CU TRISTETE G.M

"De câteva nopţi, nu mai ştiu unde-mi doarme umbra. O văd întorcându-se dimineata, hoţeşte, cu degetele pătate de DOR SI LACRIMI. Spune-mi, te rog, şi-a făcut culcuş în somnul tău?"

" Noiembrie se clatină pe trotuare, seara s-a pitulat sub nişte perdele liliachii. A joacă, mi-am făcut balansoar dintr-un gând şi-o mirare. Ştii, cineva îmi spunea că putem muri repetat şi apoi o să creştem viorii şi involţi, că ne mai putem întâlni, când şi când, conturul vechi,dormind încovrigat sub alte porţi. Din întâmplare, cred că m-am rătăcit într-un cuarţ fumuriu. Cineva mi-a promis că voi deveni iris şi iată-mă piatră. Aruncă-mă, aruncă-mă până nu va fi prea târziu! Sau nu, mai bine ascunde-mă în buzunar... Cu luciul meu de timpuri condensate vei răsplăti ATITEA LACRIMI AMARE"CU TRISTETE G.M.

"ultima oară când m-ai strâns în brațe… … aici creionul prinde să tremure așa cum tremură buzele unui mânz când simte mirosul cubului de zahăr secundele încep să fornăie nerăbdătoare nu mai știu cum a fost/ oare pot inventa o poveste credibilă/ despre o mamă care m-a dorit m-a născut m-a crescut/ mi-a împletit părul mi-a ascultat prima mărturisire de dragoste/ și-a zâmbit… pagina rămâne-n așteptare așez deasupra ei câteva foi prin fereastra deschisă vântul și bătăile inimii ca niște pași ce se îndepărtează "Cu drag G.M

...ceau CRISTIANA!...

Noapte Buna! IUBIREA MEA!...

" când te vei ridica, nu uita să mă dezveleşti de umbră ia-o cu tine mi-a stat prea mult peste umeri să nu mă săruţi nu vreau fluturi ţintuiţi pe frunte stinge lumina stinge şi luna te rog nu spune nimic în clipa asta şi tăcerile sunt fatale '

" noaptea asta e altfel, mi-am găsit umbra printre cearşafuri, tăcută, plânsă, ca un infinit suspendat peste noi, ea se agaţă cu toate gândurile de tâmplele mele şi mă ţine în suspans, ca o imagine dinamică în loc de rană adâncă pe suflet. "Fluturii trăiesc doar o zi!" şi sufletul meu plânge pentru prima dată interzis "

" nu ştiu dacă a fost o întâmplare sau aşa a trebuit să fie în ziua aceea, munţii s-au deschis în două soarele a răsărit direct din ochii tăi şi, aşa te-am cunoscut într-o zi oarecare aici, pe pământ, în timp ce încercam să-mi dau norii de pe ochi în jurul degetului fir de iarbă ai ridicat mâna stângă fără să mă vezi şi ai cules o frunză cădea încet din părul unei păduri cuibul acela era între palmele tale treceau ape şi cocori albi degeaba ţi-am rostit numele cu răsuflarea tăiată, vântul bătea în altă parte ai ridicat din umeri şoapta mea nopţii atunci, s-a întâmplat ceva ciudat luna a început să se învârtească, stelele se învârteau şi ele, mai ales ele în timp ce tu le vedeai flori căzătoare eu le vedeam ramuri puternice ne-am întins fiecare după ele tu culegeai flori, eu mă întindeam să ating ramuri în timp ce lumea ni s-a oprit în priviri nu ştiu dacă a fost o întâmplare sau aşa a trebuit să fie în noaptea aceea, munţii s-au deschis în două, pământul s-a oprit să cobor direct în privirea ta ai zâmbit lumea a redevenit vals în timp ce florile se aşezau încet pe ramuri frunza aceea era între palmele tale "CU DRAG G.M.