...multe, multe flori pentru TINE...

CRISTIANA...DESI NU TE-AM CUNOSCUT NICIODATA MI-AS FI DORIT CA TOATE FLORILE CARE TI LE DARUIM CEI DE AICI SA TI LE DARUIM LA NUNTA TA,NICIDECUM IN ACESTE CONDITII.IMI PARE ENORM DE RAU PENTRU TINE,ERAI O FATA SUPERBA,INSA MARE PACAT CA DE FAPT AI FOST DOAR UN INGER PE ACEST PAMANT.SCUZE DACA GRESESC CA IMI PERMIT SA ITI SCRIU DAR IMI ESTI DRAGA.TE PUP DULCE PRYNTESO!!!

Cand se stinge o flacara,o aprinzi din nou,dar cand se stinge o viata o plangi mereu.Vei fi intotdeauna in sufletul celor care te-au cunoscut.Dumnezeu sa te odihneasca in pace si liniste.

CRISTIANA s-a dus in Imparatia Cerurilor.Misiunea ei a fost scurta pe acest pamant. Bunul Dumnezeu s-o ierte si s-o odihneasca in pace.Misiunea voastra,parintii ei, este mai lunga si grea.Veti trai cu mandria ca ati crescut un inger, cu durerea ca nu mai e langa voi si cu marea speranta pentru bucuria de a va reintalni. Dumnezeu sa va intareasca si sa va dea puterea de a accepta lumea asa cum este fara sa judecati ceea ce va depaseste!mereu aceeasi si niciodata alta,ESTERA.

Nu se poate înţelege cât de grea e despărţirea, decât atunci când o fiinţă dragă pleacă de lângă noi. O cauţi şi nu o găseşti, o strigi şi nu te aude, o aştepţi şi nu mai vine. Ne rămâne doar amintirea şi un dor nestins în inimă...din pacate!!!

un crin alb pentru tine..........Criss...

CRIS,AM FOST AZI LA TINE SI TI-AM ADUS UN BOBOCEL PLIN DE IUBIRE SI IMBRATISARI..L-AM LASAT SA-TI POVESTEASCA CE AM VORBIT EU IN GAND CAT AM STAT LA TINE..MI-E DOR DE TINE,INGERUL IUBIRII!!SA AI UN SOMNIC USOR LANGA MAMI TAU..VA IUBY!

...DRAGOSTE!....eu practic ( am inteles asta mai demult)....vreau sa simt si sa retraiesc...ceea ce ai simtit TU...si ai trait TU...in ultimul timp...de cosmar....practis asta vreau.....sa ma transpun....SA INTELEG!...cuvinte nespuse...priviri...pline de inteles...lacrimi pline de durere....zambete de Eroina!!!!TREBUIE SA INTELEG!!!!

UMBRA TA Cu drag G.M.:( enigma vietii poate sa devina mai putin palida cind nu e intepata de maracini florile raului le ard in crematoriu iar urna o arunc in abis. crengi infrunzite de dor purtate de miini spalate cu apa sfintita imi lucreaza sufletul dezlegindu-mi fiinta. visul coboara intre doua ginduri o iubire macinata de orgolii si ceata in noaptea din mine este cheia unei biserici vitraliile stinse m-asteapta. cade o lacrima pe umbra ta ajunsa prea tirziu.

E ora opt şi cafeaua aşteaptă în ibric să i se aşeze zaţul. Între timp mă uit pe fereastra de la bucătărie la crengile schiloade, care-mi bat cu degete noduroase în geam. Ascult Astor Piazzolla. Toamnă la Buenos Aires. Senzaţie de vânt rece, de frunze ude lipite de pământ, de asfalt, de suflet. Vioara ca un şfichiu de bici. Pun pe masa două ceşti... O rază palidă de soare taie încăperea pe diagonală, jucându-se cu firişoarele de praf ce plutesc puzderie în aer, aurindu-le. Un început de poveste. Dupa amiază de noiembrie, o ploaie caldă. Pe sub copacii înverziţi. Stropi rari atingându-mi obrazul. Mapa cu teze în mâna stângă, umbrela în dreapta, nedeschisă. Respir nesatulă aerul cu miresme de iarbă udă. Sunt toata numai simţuri, pipăi lumea, o sorb, o adulmec. Păşesc dezinvolt prin parc, fără gânduri, cu amărăciuni, plată şi trista. Fără termen de comparaţie. Exist pur şi simplu, pas cu pas, bătaie de inimă după bătaie de inimă. Sunt doar ritm înscris în ritmul universului. Ceva m-a readus la nivelul existenţei cotidiene. Da. Mi-am scăpat umbrela într-o baltă. Mă comport ca o adolescentă întârziată. Mă aplec să-mi ridic umbrela. În acelaşi timp cu mine se mai apleacă cineva. O ridică, o scutură şi mi-o întinde, cu un zâmbet oscilând între amuzament E el, evident. Nu e o surpriză pentru mine. Nu m-am gândit nicio clipă că-l voi întâlni. O ştiam dincoace de gânduri. Era acolo, în ritmul respiraţiei mele, în mirosul de iarbă udă, în seninătatea mea plată. Stă în faţa mea şi nu se dă dus. Nu spunem nimic. O luăm înainte pe aleea udă, una linga alta. Acelaşi ritm, aceeaşi respiraţie calmă. În urma noastră coroanele copacilor se închid într-o boltă verde cu bobiţe stralucitoare de ploaie caldă. Afară, ploaia rece de noiembrie îmi bate în geam cu mii de picături sarabanda monotonă a toamnei. Seara se lasă ca o pleoapă transparentă peste ziua care se stinge moale, cu reflexe de miere de salcâm. Singură în mulţimea pestriţă a oraşului zâmbesc unei imagini incerte... Cu drag din drag!!!!