toate încep în mine - îngrămădite parcă într-o valiză veche şi inutilă m-aş regăsi, dar uneori îmi pierd sensul şi paşii - viaţa nu are semafoare stau în mijlocul ei atât, atât de goală de mine - mă agăţ de un zâmbet suspendat plâng, ţip, urlu - Dumnezeule! - trezeşte-te doar o clipă - o clipă fie şi pentru a-mi da o palmă, dar nu mă mai ignora - e uşor de unde eşti să-mi treci cu privirea peste suflet ca şi când mi-ai trece mâna prin păr ciufulindu-mă doar undeva departe zăresc o alee străbătută până în sânge de gânduri nici urmă de firimituri de pâine care să mă apropie de ea - poate doar ecouri toate se sfârşesc în mine - îngrămădite, îmbulzite - mă dosesc după stele cuminte privesc cerul

în ziua aceea ploua cu fluturi nu ştiu cum, m-ai prins de mână eram la marginea răsăritului dându-ne în leagăn pe o geană de lună şi gustând norii ca pe o vată de zahăr cerul ne trăgea cu ochiul zâmbind noi îi răspundeam râzându-i cu ochii mâna ta, plina de iubire mi-a alintat chipul şi mi-a rămas căuş sufletului (m-ai adus acasă - eram departe de mine) culegând pe pleoape atingerea ta, învăţ încă să aştept dimineţi cu miresme de bucurie întinzând palma, mai aştept adieri cu noi şi zboruri ştiu însă că soarele răsare de mai multe ori de când eşti tu, ploaia cade doar pentru a dansa eu desculţă de gânduri, din vise îmi mai cad încă ploi de fluturi pe care îi culeg pe gene (la marginea răsăritului, dându-ne în leagăn pe o geană de lună şi gustând norii ca pe o vată de zahăr, am gasit petala pereche - azi suntem o floare) Cu drag.

..este iarasi Noapte, DRAGA mamii!....n-am sa scap niciodata de intrebarea " DE CE?"...si nici nu vreau sa renunt a ma intreba....va trebui sa aflu......" DE CE?...si cum s-a putut intampla asa ceva???!!!!".. pentru ca NIMIC NU ESTE INTAMPLATOR !....unde am gresit?....cand am gresit?....cu ce am gresit?.....ATAT DE MULT....ca TU sa fi cea mai greu pedepsita......va trebui sa aflu......asa cum spune Geta : " sufletul tau si al meu a prins cataracta.."....dar....Iubirea mea pentru TINE...este atat de mare!!!....ca sufletele noastre nu se vor desparti niciodata......sufletul meu...iubirea mea...va invinge distanta cea mare...si voi fi mereu si mereu langa TINE....CRISTIANA !!!...TE IUBESTE MAMI !.....trebuia sa iti spun aceste cuvinte....de mii de ori pe zi.....se spune ca:" fapta conteaza mai mult decat vorba."....nu este asa....cuvintele sunt f.importante.....ne intra in suflet...si nu le uitam niciodata.......ne mangaie sau ne lovesc.....asa trebuia sa fac...sa-ti spun de mii de ori pe zi " TE IUBESC ! MINUNEA MEA!"

CRIS,AZI MI-AM AMINTIT CUM AM FOST NOI LA CONTABILA TA SI DUPA SA PAPAM..MI-E TARE DOR DE TINE!!SA AI UN SOMNIC LINISTIT LANGA MAMI TAU..VA IUBY!

.....IUBIREA VIETII MELE !...MINUNEA MEA!....imi este corpul plin de tristete.....o simt pana in varfurile degetelor....fizic......iar inima imi tresalta grea si plina de DOR!!!!!....nici sa gandesc nu mai reusesc de multe ori.....doar derulez in minte si in suflet Amintirea TA!......mereu...mereu....orisice fac, orisiunde imi intorc privirea, orisice gandesc sau ce simt...este legat de TINE....TU ESTI PESTE TOT.......si TE IUBESC ASA DE MULT!......

Ne privim în mijlocul singurătăţii noastre şi recunoaştem tot din noi două. Eu te revăd. Alergam la tine în braţe visând la tine. Acum sunt albită, iar sufletul mi-a prins cataractă. Mă bucur însă că mai aud când lacrima ce mi se prelinge pe palme. De dor culeg amintiri înfăşurate în ridurile timpului. Mi-au încărunţit secundele şi câteva fire de păr, dar anii noştri sunt impreuna. Un gând doar se furişează peste tâmpla mea căruntă...speram să fi tu..., dar .. Când ai fost mică trebuia să cresti...gândurile te îmbăţişau. Învăţai doar reguli pentru a creşte mare. Reguli într-o lume fără reguli. Trebuia doar zâmbesti prea des şi să ţin umerii drepţi. I-ai ţinut...! Dar nu mi-ai spus nimic despre suflet. Nu-i nimic! Indiferent cum era sufletul tau...umerii i-ai ţinut mereu drepţi şi da...privirea sus. Acum esti mare şi poti să merg singură. Da... Mă gândeam doar uneori aşa că eu puteam să merg sprijinind-te. Nu doream decât să fiu toiagul bătrâneţii tale. Dar...era doar un gând! La capătul lui ecoul se loveşte de tăcere. Atât ne-a mai rămas...mamă! Tăcerea!Cu drag G.M.

Cel ce prin adancul intelepciunii, cu iubirea de oameni toate le chivernisesti si ceea ce este de folos tuturor le daruiesti; Unule, Ziditorule, odihneste, Doamne, sufletul adormitei roabei Tale, ca spre Tine nadejdea si-a pus, spre Facatorul si Ziditorul si Dumnezeul nostru

...ploua...ploua cu lacrimi!...

IUBITELE NOSTRE... SCUMPELE NOASTRE... intensitatea gandurilor noastre cu siguranta ajune la VOI... dragostea noastra toata... neconditionata... cu siguranta va invaluie... uratul si tragedia ramane jos... aici... la noi... dar cea mai grea dintre toate...este distanta, incomensurabila... dintre lumile noastre... pe care o pot strabate doar gandurile si iubirea... imbratisarile, pe care ni le dorim cu atata inversunare... nu pot strabate drumul... ... ... doar gandurile... gandurile si iubirea noastra toata, toata, toata...

SOMNIC USOR,INGERUL IUBIRII..SOMNIC USOR,MAMI LUI CRIS..VA IMBRATISEZ TARE DE TOT!