ştiu de ce-mi legam tristeţea de mâini înfăşuram dimineaţa la fereastră sub ochii neliniştiţi ai zilei mă întrebam plângeam eu sau ploile mă iubeau cu apă sărată pe buze îmi creşteau maci sălbatici mă durea roşul lor în carne sângerau degetele când nu te găseam săpam în mine tunel spre lumea ta între mine şi tine intotdeauna noaptea nu mă tem de întuneric sunt umbra ta te simt paşii ţi-i recunosc dintre şase miliarde de trecători poate cel mai greu a fost sa adorm langa tine frica albastra doar ascultandu-ţi somnul cu ochii închişi te iubesc MINUNEA MEA...G.M.

.....TE IUBESTE MAMI TAU!.......MULT!....

...DRAGOSTE!....azi am facut doar drumuri...la TINE si Acasa....Acasa si la TINE......cat timp am lipsit a mai trecut un Sufletel ...doua pe la TINE...una a fost Maria.....celalat sufletel nu stiu.....dar ti-a lasat o candeluta aprinsa si cateva lumanarele....acum seara eu si tati le-am aprins pe toate...toate.....LUMINA....STRALUCIRE...si TOATA IUBIREA NOASTRA!.......dar....TU?.....unde sa te gasim?....sa-ti spunem cat de MULT!!! TE IUBIM!!!!

Nu te-am uitat Printesa ...............si nici nu te voi uita !

...o noapte luminta!...

O SEARA PLINA DE DOR! SOMNIC USOR,INGERUL IUBIRII! SOMNIC USOR,MAMI LUI CRIS! VA IUBESC!

lumea se invirte.. am încercat odată să o opresc în idealul meu - gândind că pot. acum mâ învârt şi eu cu ea. pare că stau pe bancheta din spate a vieţii. fac cu mâna amintirilor înşirate de-a lungul ei asemeni unor copaci despuiaţi - bătrâni şi plini de umbre - amintirile stau. nici nu mă privesc, nici nu mă văd doar eu le depăşesc grăbită asemeni unui gând. în goana nebună alerg pe lângă mine şi-mi fac cu mâna - parcă aş fi un străin. o fetiţă pare să mă vadă totuşi. timpul e înceţoşat., dar o văd - îmi flutură un buchet de liliac zâmbind ridic mâna stângă şi miros. amintirea are totuşi mireasmă - de copilărie. ridic mâna dreaptă şi plâng. MAMA si TATA mă mai ţin de mână. strângerea lor părinteacă încă mă caută din trecut. mă caută mereu. sunt singurele amintiri care aleargă alături de mine. cândva am învăţat să zbor. cândva cineva m-a ajutat să mă prăbuşesc - mi-a tăiat aripile. acum încă reînvăţ să umblu - un pas, doi paşi... - primii paşi au fost mai grei eram învăţată cu zborul - îmi simţeam încă aripile. umblă! - se aude o voce. nu ştiu nici acum dacă e amintire sau o amintire din viitor. în timp ce timpul va alerga pe lângă tine. dar nu sunt deja? îmi pare că sunt deja o amintire indiferent cum mă privesc. însă am să umblu. pun piciorul jos - urlu! talpa sufletului - Dumnezeule!!!! - ţip - parcă nu e nimeni acasă în Cer. deşi aud paşi. mai bine o să îmi îndes genunchii sufletului adânc în viaţă - a câta oară? - ce mai e însă umilinţa în timp ce anii mei învăţau să înmugurească. am stat cuminte. încă îmi mai veghez sufletul. călătoria s-a terminat. caruselul s-a oprit pentru un moment. schimb din nou bancheta - trec în faţă - e soare - zâmbesc.Cu drag G.M.

...sa ai un somnic usor CRIS!...te sarut pe obrajori...si pe Mami tau o sarut si o imbratisez...

...pentru TINE...

.......Floarea Sufletului Meu........