erau lucruri simple mirosul de săpun și fier de călcat încins soarele de iarna zimbeste cu dintii foarfeca ca o vulpealba pe acoperișuri, pe blocuri, până in balconul nostru înfașurându-se moale in jurul lumii, erau Mama și Tata atât de înalți decupând aerul bucătăriei și privirea mea se ridica în zepelinul auriu al luminii dintre ei -era o bucătărie plină de dragoste seara se vărsa incet in camere umplând spațiul dintre mâna mamei și spinarea galbenă a pisicii dintre masa cu farfurii si ardeii puși la copt dintre păsări și aripile lor întinse când plecau și timpul se mula tăcut pe casa noastră , pe șotroanele colorate cu fetițe în prelungirea lor unu, doi, trei patru-cinci hai acasă mai lasă-mă puțin încă puțin șase șapte opt-nouă ai obosit e târziu erau lucruri simple hai acasă !

"degetele mele zgârie zăpada inimioare si cupidoni palmele mă ceartă buzele mă dor noaptea cerne-n suflet a singurătate când bobocii mor"... pe vremea aceea pastilele intonau corul vinatorilor de verdi sfărâmându-se pe pragul limpede al orelor pentru a li se pierde urma în realitatea mea albă mama mă aşteaptă în colţul ochiului la oră fixă pitită printre ramurile sălciilor de dimineaţă iar apoi răsturnând uimirile nopţii se strecoară printre stincile suspinelor în pauza dintre visele albe pielea mi se umplea de o scriere ciudată sângele iese la poartă şi rămâne aşa împietrit în trupul unei litere de fiecare dată, săpunul trecea nepăsător eliberându-mă de angoasa necunoaşterii iar apa pleca liniştită ducând vorbele până la marea cea mare pe crae o adoram atit de mult rugând-o să-ncerce ea să dezlege misterioasa scriere viaţa mai trece din când în când pe la pat citeste ultimele observaţii, clatină nemulţumită din cap şi iese repede, până s-apuc eu să-i cer ceva astăzi ne-au dat liber la visare dar cartea mea nu se scrie la ordin aşa că mă agăţ de albul din jur şi mă pregătesc să viscolesc puţin DRAGII MEI :(

Mereu in gandurile noastre...

....MINUNEA MEA!...am fost la Locsorul TAU...cu Dana ( prietena mea, care iti era TIE f.Draga)...cand am ajuns...am vazut de departe MULTA LUMINA ....am gasit Toate lumanarelele aprinse...si un MESAJ...pe zapada....EU STIU...cine a fost....si ii MULTUMESC...cu TOATA INIMA MEA!!!.....am ajuns acasa...si ore in sir...impreuna cu Dana...ne-am uitat la pozele TALE....am depanat Amintiri....cu TINE....am citit mesajele de Aici...de pe " Carticica TA"......Dana ti-a filmat Locsorul...si a spus ca n-a vazut in viata ei...un Locsor ATAT DE VIU!!!....atat de plin de IUBIRE!!!..a simtit...o liniste si o caldura...fara seaman....TE IUBIM!...INGERUL NOSTRU DRAG!......

CRIS,MI-E TARE TARE DOR DE TINE!MI-AS DORI SA FII AICI..SA AI UN SOMNIC USOR LANGA MAMI TAU..VA IUBY SI VA IMBRATISEZ MEREU,MEREU!

În noaptea asta albă, tristă şi geroasă Stau cu tine, chiar dacă eşti departe Te văd acolo, tăcută, acoperită cu alb... Ţi-ai propus să iei cu tine ...toată liniştea iernii, S-o duci în loc de verdeaţă şi să ne laşi înmărmuriţi, Ca nişte ţurţuri de gheaţă ce-ţi plâng încet, iubirea Te aşteptam să te văd online pe messenger, aseară Şi să-mi spui: „ciao, să nu te superi pe mine că te deranjez!” Să mă pufnească râsul şi să-ţi spun: „tu? niciodată, nepreţuita mea!” Iar la sfârşitul convorbirii noastre, să-mi spui:”te pup, ai grijă de tine!” O să-mi fie dor de glumele tale îţi simt lipsa, ce-ţi veni să pleci ? Când aveam nevoie acută, de tine, să mă încurajezi? Nu ştiu cum ai cedat, tu, de atâtea ori neînvinsă, Cum de nu te-ai luptat ca o metaforă, pe loc să o striveşti? Am aprins candela şi mă rog pentru tine, Sa-ţi fie usor si bine, Acolo, în ceruri, îngerii să-ţi fie aproape, Să-ţi cânte „Anotimpurile” de Vivaldi, Iar tu zână, să cânţi cu ei în cor.

...imbratisari!...

viata unui om este un sir lung de despartiri... Incepand cu gradinita, ne despartim de micii prieteni de acolo, apoi urmeaza scoala generala, liceul, facultatea unde ne despartim de invatatoare, prieteni, colegi, profesori, mereu altii...ne petrecem nenumarate ore si zile impreuna, ne cunoastem unii pe altii cu bune si rele, ne toleram defectele, ne impartasim preocuparile comune, strangem un numar impresionant de fotografii si amintiri, cultivam cu grija relatii de prietenie cu cativa, iubim si poate uram deopotriva... Dupa fiecare despartire, rupem mereu cate o bucata din inima noastra, adaugam cateva riduri pe frunte, mai imbatranim cu 2- 3 ani... Sunt despartiri dureroase, despartiri nostalgice, despartiri patetice, despartiri jalnice, despartiri dramatice... Suntem despartiti la un moment dat de cei dragi de moarte, de distanta, de timp, de uitare, de neputinta, de cuvinte, de gesturi... Sigur, din fericire mai sunt in unele cazuri (doar in unele!) si reintalnirile, regasirile...dar nimic, niciodata, nu va mai fi ca-nainte...

...DRAGOSTE!...a ajuns Dana ...din America...m-a sunat....diseara venim impreuna la Locsorul TAU!!!!TE Iuby!.....TE IUBIM!!!!

si daca ne-am plimba prin toate iernile lumii, copii cuminti de mana, fulare colorate pe langa albatrosii adormiti. si daca mi-ai zambi senin a dimineata, cu pasi marunti pe strazile pustii, noi DOUA si geamuri aburinde, si maini de gheata-n gura sobei, apoi un ceai cu rom si ciocolata si nori desupra, si frig mereu, si daca... dorul nu se poate domoli minunea mea!