...ceau CRIS!...o imbratisare si multe flori...

TRISTETE trunchiul teiului golit de inimă plînge sub lovituri apoi se usucă în poduri vîntuite prin lucarne. noaptea în drumul ei spre zori macină lemnul din cer scoate tristeţea la vînzare pe creasta pămîntului o atîrnă în caişii cu pielea dantelată o libelulă cu sute de aripi o smulge şi-o întinde pe riu. CU DRAG G.M.

cum aş putea să mă bucur de primăvară când nu mai ştiu să privesc albul primilor ghiocei înfloriţi când nu mai pot auzi glasul tau venind de undeva din albastrul fără pată de nori cum aş putea să mă bucur de primăvară când am uitat să zâmbesc şi să mă mir de albina venită să răscolească polenul zambilei roz răsărită din lacrima ultimei zăpezi cum aş putea să mă bucur când tu nu mai ştii să te bucuri şi să mai crezi când azi am aflat că să iubeşti nu mai înseamnă să iei fără rezervă şi nici necondiţionat să dăruieşti....cu drag!

NOAPTE BUNA , CRIS!

SOMNIC USOR,CRIS..SOMNIC USOR,MAMI LUI CRIS..VA IMBRATISEZ DIN TOT SUFLETUL!

Pt ca este noapte,gandul si rugaciunea se indreapta catre tine! Zambetul tau-mi-e tare dor de el...si mi-e dor sa te vad... dar stiu ca si eu,ca multi altii-prieteni ai tai-am ceva aparte:te am pe tine-in viata mea,in amintirile mele,in experienta mea... Noapte buna,Cris!!

...am ajuns de la Locsorul TAU.....parintii lui Roland au stat mult cu mine...ne intrebam mereu acelasi lucru..DE CE?.....ti-am lasat Lumina...si tot sufletul meu!....

Ce mă doare cel mai tare E că nu voi mai putea fi În contact cu cărţile. Să stau dimineaţa în faţa bibliotecii Ca la ţărmul mării Mângâiata de briza tainică adiind De pe rafturi. Dacă tot voi fi atât de aproape de ele Sper să nu mi se refuze, Doamne Plăcerea de a citi în stele. Măcar odată pe săptămână După orarul afişat pe un nor. Presimt ca o să am o zi cam proastă. Din cât greu fost-a, este cel mai greu. De altfel, zarea va rămâne-albastră Şi mâine fi-va curcubeu. Spre mine mă deschid ca o fereastră În care stă pe gânduri Dumnezeu. Şi iată vine pasărea măiastră Şi pasărea aceasta sunt tot eu. Fragilă-alcătuire şi capcană, Las corpu-acesta unei alte flori. O voi privi, cu lacrima-mi, din nori, Şi cui să-ncredintez această pană? Cum să te iau, durere, să nu dori? Cu drag!

In trupul meu, Pasari cu radacini de foc Si-au gasit locul. Eu nu-mi mai apartin Nici mie. Fintina eului meu e seaca Sta aplecata fara suflare. Eu nu-mi mai apartin In trupul meu Pasari Cu aripi de jar Imi mistuie existenta.

...DRAGOSTE!.....am stat mult Impreuna...noi doua...acum am trecut pe acasa....m-au asteptat Dodo si Kumy....dar acusica vine Mami Tau inapoi.....la Locsorul TAU.....sa-ti aprind Toate lumanarelele....si tot nu pot sa cred ceea ce ti s-a intamplat!!!!!strabat cu gandul...TOATA VIATA NOASTRA.....unde oare am gresit atat de mult???...atat de mult???.....incat sa te pierd....iar TU???....de ce sa Pleci...cand abia te-ai ridicat in zbor ???....NU am sa accept Niciodata aceasta NEDREPTATE!