De fiecare data cand invat la chirurgie si ma informez despre tumorile maligne, imi apare aceasta pagina cu chipul inocent, plin de bunatate si sensibilitate al acestui inger de fata la care nu pot ramane indiferenta si sincer simt ceva foarte special, frumos si sublim( sentimente pe care nu ai cum sa nu le ai); desii ma asteapta un examen foarte greu, chipul ei imi da foarte multa putere de a lupta si a invata in continuare. Vreau sa trasmit familiei sincere condoleante pentru acest Sfant Inger sacrificat de Dumnezeu prea devreme si foarte iubit si slavit la El in cer, caci acolo le e locul ingerilor!

Să ne-o păstrăm în minte zâmbind. Curajoasa noastră Adriana, colega noastră, s-a stins din viaţă astăzi, 7 decembrie. A luptat ca un erou viteaz din filmele despre care scria la redacție, până la final. Tratamentul Coley, pe care îl urma în ultima vreme, a încetinit semnificativ evoluţia bolii, dar nu a putut-o opri. Adriana a beneficiat, cu ajutorul vostru, de cel mai bun tratament care era omeneşte posibil. Deşi la tipul de cancer pe care l-a avut, angiosarcomul, doar 10% dintre pacienţi ajung să supravieţuiască cinci ani, Adriana a luptat cu boala şapte ani, de la vârsta de 19 ani. Susţinerea voastră a însemnat foarte mult pentru ea. Înseamnă foarte mult și pentru noi, colegii ei. Alături, o poză cu Adriana de acum două săptămâni, zâmbind. E felul în care ar fi vrut să ne-o păstrăm în minte. Întotdeauna spunea despre ea că e un om vesel care trece prin momente grele, dar vesel totuşi

luni, 10 decembrie 2012 Iti multumesc. Si ramas bun... Ieri s-a terminat. Astazi iti simt lipsa si mai tare. Si regret ca nu am stat langa tine mai mult, ca nu am vorbt cu tine mai mult, ca nu am realizat mai bine si mai din timp cat de greu este, pentru ca zambetul tau nu m-a lasat. Tu si eu, Brutus, vom avea intotdeauna o legatura speciala. Iti multumesc pentru ca te-am cunoscut, pentru ca mi-ai aratat prima si singura “cireada de melci” pe care imi era dat sa o vad in viata, pentru ca m-ai facut spectator la intrecerea melcilor tai, pentru ca m-ai invatat sa joc sah, pentru ca mi-ai aratat ce inseamna sa te pierzi si apoi sa te regasesti, pentru ca m-ai invatat sa rad cu putere si sa fac din orice intamplare o gluma, pentru ca mi-ai aratat primul film de groaza, pentru ca mi-ai aprins prima tigara, pentru ca ai impartit cu mine chiftelele delicioase facute de mother, pentru ca ai avut incredere in mine, pentru ca mi-ai inspirat dragostea pentru lectura, pentru ca m-ai invatat sa folosesc windwosul, pentru ca mi-ai aratat ce inseamna lupta si m-ai invatat ca “never ever give up”, pentru ca m-ai indragostit de vampirul Lestat, pentru ca m-ai invatat sa mananc sanatos, pentru ca m-ai "obligat" sa argumentez orice afirmatie, pentru ca mi-ai dat "dreptatea mea", pentru cel mai strengaresc zambet, pentru cele mai haioase apelative, pentru cele mai tari glume. Pentru cea mai frumoasa copilarie, cea mai furtunoasa adolescenta si cea mai intensa viata de….post adolescent. Pentru tine. Pentru ca esti cu mine in fiecare zi. Fara ramas bun.