Pe 14 martie 2017 S-AU SCURS 7 ANI de cînd
CORA CORCIOVA ne-a părăsit, plecînd în veșnicie.
A traversat aproape un secol de viaţă. O viaţă bogată în fapte tragice şi fericite.
Născută în anul 1918, a rămas orfană de mamă la 3 ani. Tatăl ei a părăsit-o luînd drumul străinătăţii.
A fost înfiată de sora mamei, soţie de ministru. A crescut în Bucureştiul interbelic.
Aparent, viaţa a răsfăţat-o. A urmat Școala de Belle Arte. A pictat o biserică, a experimentat creaţia vestimentară.
În tinereţe a fost vicecampioană balcanică la înot.
A fost căsătorită de două ori. Primul soţ a fost medic. Al doilea, avocat. Nu a avut copii.
Era veselă şi totuşi tristă. Purta cu demnitate şi resemnare povara tot mai grea a anilor, atentă la ceilalţi.
A publicat primul volum de poezii, Pene din aripa timpului, în anul 1999. Au urmat Sfîrșit de noiembrie (2002); Zbor de gînd (2003); Vise în flăcări (2005); Scînteieri din trecut (2006); Priviri (2008); Ecou (2009); Trepte (2010).
Despre scrierile sale Ana BLANDIANA spunea: "Poemele Corei Corciova sunt rodul sensibilității a unei întregi vieți care a secretat de-a lungul anilor versuri cum scoicile secretează, ca să se apere, perle".
O poezie:
Mai fără sfârşit
Luna mai e mult prea departe pentru mine
Să mai pot spera ceva
Las florilor de mai drept moştenire gândirea mea
Şi generaţiilor ce-or să vină
Puţin din amintirea tumultuoasă
Ce-a fost eul meu.
Cora CORCIOVA,
30 ianuarie 2010
2017-03-14