Dorel- Adrian (puiucul meu drag) a fost cel mai nobil suflet pe care l-am intalnit pe aceasta lume, mereu mai atent cu cei dragi, decat cu el, intotdeauna avea un cuvant bun de incurajare si optimism, pana in ultimele clipe. Un profesionist desavarsit, unul dintre cei mai capabili ofiteri de transmisiuni pe care i-a avut aceasta tara, dar si in situatia lui ca si in altele tara noastra nu a stiut sa-si aprecieze adevaratele valori. Putini din sfera lui de activitate mai pot pune pe primul loc cinstea, onoarea si patriotismul asa cum el a stiut sa o faca. Stia ce in seamna prietenia adevarata si ajutorul acordat altora in mod dezinteresat, ceea ce probabil a facut ca in perioada bolii sa fie inconjurat de familie si prieteni-ingeri care l-au ajutat si sustinut pentru a suporta cu multa demnitate cea mai crunta boala din cate exista pe aceasta lume. S-a stins mult prea repede, isi dorea sa realizeze inca foarte multe in aceasta viata si sa-i ajute si pe alti oameni, dar soarta a fost cruda. Totusi credinta lui in Dumnezeu a facut ca suferinta sa-i fie extrem de scurta si total atipica din punct de vedere medical. A fost sotul desavarsit, protector si plin de iubire-adoratie pe care il doresc tuturor femeilor care merita. Cu o durere imensa in suflet imposibil de exprimat in cuvinte, imi iau adio de la tine scumpul meu sot si tu stii ca te voi iubi atat cat va exista sufletul meu. Astept cu nerabdare reintalnirea sufletelor noastre si sa traim poate ce nu am reusit pe acesta lume:fericirea completa.