George Calboreanu (n. 5. ianuarie.1900 Turnu-Rosu Sibiu - d. 12 iulie 1986) a fost un actor român de teatru și film.
Biografie
Născut în 1896, George Calboreanu a debutat pe scenă la Iasi, în stagiunea 1917 - 1918 ca elev al ilustrei actrițe Aglae Pruteanu. . A debutat ca actor profesionist . A debutat ca actor în compania Bulandra. Și, în sfârșit, și-a făcut intrarea la Național, la 20 de ani, în spectacolul Vlaicu-Vodă. În 1928 a devenit societar al instituției - de care nu s-a mai despărțit. A contribuit la lansarea de piese, autori, personaje românești, manifestând încredere față de scriitorii tineri și generozitate. A jucat rolul lui Chirică din Omul cu mârțoaga demersul său scenic, fiind decisiv în impunerea comediei. L-a interpretat pe Spirache Necșulescu în Titanic Vals de Tudor Mustescu. Apoi, Idolul și Ion Anapoda de George Mihail Zamfirescu ,Marele duhovnic și Glafira , Borgia , Meșterul Manole Maestrul , Letopiseți , Ovidiu și altele. Una din marile reușite ale carierei sale e rolul lui Ștefan cel Mare. La făurit ca personaj, întâia oară, într-o piesă azi uitată, Maria de Mangop de Mircea Dem. Rădulescu . Apoi l-a desăvârșit în Apus de soare, la Naționalul din București, dând o efegie modernă personajului dramatic, monumentalizând și, deopotrivă, umanizând rolul. E cert că pentru generațiile posbelice ilustrul domnitor are chipul scenic dat de Calboreanu. George Calboreanu i-a mai zămlisit, în ultimii patruzeci de ani, pe Petru Arjoca din Cetatea de foc , Vlaicu-Vodă a lui Davila, a dat substanță unor eroi din piese moderne de N. Moraru și alții.
A avut, din todeauna, o uimitoare capacitate de întruchipare în tragedie, fie în dramaturgia barocă - Regele Lear sau Iulius Cezar de Shakespeare - fie în drama romantică - Hoții de Schiller, dar în egală măsură a strălucit în comedie; stau marturie rolurile din Căsătoria , Bădăranii , Medicul în dilemă și Maior Barbara.
A trecut, fără dificultăți, prin partituri complexe ale repertoriului modern, de la Bologa din Pădurea spânzuraților la eroi ai lui . O realizare importantă a fost Galileu , la Teatrul Radiofonic.
Filmografie
- Brigada lui Ionuț (1954)
- Bădăranii (1960)
- Setea (1960)
- Omul de lângă tine (1961)
- Lupeni 29 (1962)
- Lumina de iulie (1963)
- Străinul (1964)
- Calea Victoriei sau cheia visurilor (1965)
- Neamul Șoimăreștilor (1965)
- Șopârla (1966)
- Legenda (1968)
- Frații (1970)
- Serata (1971)
- Frații Jderi (1973)
- Ultimele zile ale verii (1976)