Ce greu e sa mângâi un înger pe aripi!
Oricât de apropiat, el se fereste de-atingere
De teama ca ai putea sa îl prinzi,
Se roteste, revine, fâlfâie abia auzit,
E singurul sunet de care-i în stare.
Ei, îngerii, nu stiu vorbi,
Cuvintele sunt nepotrivite
Ca sa-i exprime,
Mesajul lor mut e prezenta.
Felul în care se-apropie
Sa te cuprinda cu aura,
Dar imediat se îndeparteaza , speriati de intimitate,
Protectori, dar nu familiari,
Lasând mereu o distanta prin care
Cuvintele mele se târâie ca sa-i ajunga,
Fara sa stie daca nu sunt prea slabe sa le-atinga auzul.
Ce handicap al credintei:
Sa nu stii daca esti auzit, nici daca auzi
Si din toate simturile sa ramâna doar visul tactil
De-a mângâia, fara sa-l sperii, un înger pe aripi…