Odata cu schimbarile din decembrie 1989, noua conducere a Spitalului Clinic Judetean Arad s-a gandit ca pe langa asistenta medicala acordata pacientilor sai, ar fi binevenita si asigurarea unei asistente religioase care sa ajute la refacerea sanatatii celor internati.
Astfel, s-a luat legatura cu Episcopia Ortodoxa a Aradului, Ienopolei si Halmagiului, si cu contributia directa a P. C. preot Roman si cu binecuvantarea P. S. episcop Timotei, odata cu sarbatorile Craciunului 1990, s-a inceput savarsirea slujbelor ortodoxe pentru bolnavi in toate duminicile si sarbatorile religioase. Pentru inceput savarsirea acestor servicii s-au facut prin jertfa PC parinte Roman, iar mai apoi prin alternanta de catre alti preoti de la parohiile din Arad.
In anul 1995 , odata cu numirea de preoti ortodocsi in marile spitale romanesti, a fost numit ca preot permanent al spitalului parintele Pavel Vesa. Acesta a continuat slujirea intr-un spatiu de la etajul VI -sala de conferinte- ce a fost adaptat cerintelor specifice (si) acestui scop prin grija exclusiva a sa.
Zicala cu "omul sfinteste locul" s-a adeverit si in cazul acestui preot. Doritor sa-si indeplineasca serviciul in conditii cat mai bune, el a inceput imediat demersurile pentru construirea unei biserici adevarate in incinta spitalului. Dupa mai mult timp de incercari nereusite, a descoperit o ocazie neasteptata pentru rezolvarea situatiei.
Bun cunoscator al istoriei si meleagurilor aradene (preotul Vesa era in acea vreme doctorand in Istorie veche bisericeasca, intre timp el obtinand cu brio titlul de "Doctor in Istorie" al Universitatii din Cluj ! ) , acesta a aflat ca o veche biserica din lemn din judetul Arad este pe cale de a fi demolata, distrusa si pusa pe foc.
Era vorba de biserica de lemn din localitatea Groseni-jud. Arad, probabil cea mai veche din aceasta zona, daca se ia in considerare anul 1724 citit de istoricul Coriolan Petreanu, undeva la intrarea in Pronaos. Aceasta a fost -la inceput- o constructie cu pereti alcatuiti din barne orizontale, imprejmuita de un brau sculptat cu motivul funiei si avand un turn inalt pe pronaos. Planul era un dreptunghi, terminat printr-o absida decrosata, sprijinita pe trei laturi ale unui octogon.
In decursul timpului biserica a suferit cateva modificari esentiale prin lungirea bisericii, reconstruirea turnului si incastrarea de ferestre.
Dupa anul 1990, prin construirea de catre credinciosii din Groseni a unei noi biserici, cea din lemn a ajuns in paragina. Turnul a disparut, pronaosul a fost demolat, ramanand in fapt doar un depozit de materiale ce urma a fi daramat si el si folosit la incalzirea noului edificiu.
In acest moment a intervenit Gratia Divina prin parintele Vesa, care s-a gandit ca ceea ce a mai ramas din vechea biserica de lemn, poate fi integrata intr-o biserica noua, pe care a planuit sa o ridice in parcul Spitalului unde era duhovnic. Cum toata aceasta intreprindere se presupunea ca va costa foarte mult, bunele intentii se parea ca vor fi anulate de lipsa fondurilor necesare.
Dar cum Atotputernicul probabil ca aflase de proiectul parintelui, acesta a fost calauzit si inspirat spre o intalnire cu doamna academician Cornelia Bodea, -istoric de formatie- o fiica distinsa a meleagurilor aradene, nascuta intr-o familie de preoti si nepoti ai lui Moise Nicoara. Dansa a fost cea care s-a angajat sa suporte toate cheltuielile necesare acestor lucrari, si pana la urma a ajuns sa doneze impreuna cu familia, o suma de aproximativ un miliard de lei. Pentru acest fapt, ea merita sa fie considerata al doilea ctitor al acestei biserici.
Incepute in vara anului 2000, lucrarile de demolare, transport, reconstruire, restaurare a lacasului si restaurare a picturii interioare s-au finalizat spre toamna anului 2002, slujba de resfintire avand loc in 14 octombrie acelasi an.
Noul edificiu incorporeaza sub un singur acoperis de sindrila, altarul si naosul vechi, carora li s-a adaugat un pronaos nou construit din caramida aparenta. Folosirea caramizii in constructia pronaosului evidentiaza partea noua a bisericii, dar nu impieteaza asupra partii vechi, istorice. Curatite si tratate cu substante care exalta culoarea naturala a lemnului, grinzile de gorun din vechea biserica au dobandit parca o noua viata si o noua frumusete.
In interior se regaseste atmosfera spirituala a veacurilor trecute, prin intermediul picturii de pe Iconostas si a celei de pe bolta Naosului. Facuta de specialisti in domeniu, analiza stilistica a picturii de pe Iconostas si de pe Usile Imparatesti si Diaconesti, indica o lucrare a lui
David de la Curtea de Arges
un zugrav extrem de activ in Bihor intre anii 1746 si 1786. Lucrarea nu e datata, dar anumite similitudini cu pictura din biserica din Stancesti-Bihor executata de acest zugrav in 1756, este de ajutor la plasarea ei in deceniul VI al secolului XVIII.
Pictura de pe bolta este mult mai tarzie. Cateva indicii permit sa fie atribuita unui alt zugrav bihorean,
Ioan Loposan,
activ in prima jumatate a secolului XIX. Din pacate, lucrarea sa cea mai semnificativa, "Judecata de apoi", aflata pe un perete lateral al pronaosului a fost distrusa odata cu acesta. Se mai pastreaza doar un fragment din capul Leviatanului, foarte asemanator cu cel din aceiasi scena pictata de Loposan in biserica de la Rotaresti-Bihor.
(Text adaptat dupa "Horia Medeleanu-Un monument readus la viata:Biserica de lemn din Groseni")

Adresa Web (URL) :biserica.scj.arad.ro/