Religia: Ortodox

Hram: Sf. 40 Mucenici din Sevastia

Stil arhitectonic: Romanic

Pe un pinten de deal situat intre vaile Belisului si Somesului Cald, in anul 1913, magnatul Ioan Urmanczy a ridicat in apropierea castelului sau de trista faima, o biserica de rit romano-catolic. Iar de la castel spre satul Dealu Calului (Poiana Horii) , groful si-a amenajat o rezervatie de ciute si cerbi.
La sfarsitul razboiului de independenta, in noiembrie 1918, Ioan Urmanczy a incercat sa ia in stapanire atat pamantul cat si localnicii din Belis, dar nereusind, a fost nevoit sa fuga impreuna cu apropiatii sai, din Belis catre Budapesta.
Castelul a fost grav deteriorat si nici biserica nu a avut o soarta mai buna, caci a ramas parasita timp de 7 ani, pana cand credinciosii din Belis au reparat-o si au sfintit-o, dandu-i hramul ", Cei 40 de mucenici", in amintirea celor 45 de localnici ucisi de „, detasamentul Urmanczy.
in urma cu mai bine de 40 de ani, casutele risipite in Belisul Vechi - construite din barne, multe dupa specificul motesc, cu acoperisuri tuguiate ca sa nu stea prea multa zapada, cazuta aici din belsug in fiecare an - au fost stramutate pe deal, pe vechea vatra ivindu-se superbul lac de acumulare Fantanele, iar deasupra defileului cu peretii de o verticalitate ametitoare a inceput sa prinda contur asezarea Belis Baraj.
Singura constructie care nu a fost mutata a fost biserica satului, inundata de apa in momentul inaugurarii barajului, deoarece fiind construita din piatra, s-a ajuns la concluzia ca nu merita sa fie desprinsa si transformata sportata sus in deal, asa ca a fost mutat doar inventarul, partea lemnoasa si tot ceea ce prezenta interes.
Astazi, in verile secetoase, inca se mai zaresc ruinele acestei biserici, iar cei care s-au scufundat in apele lacului spun ca nu s-a schimbat nimic intre vechile ziduri de piatra care sprijineau candva turla bisericii.